Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare şi control pentru asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum şi furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi, care funcţionează pe teritoriul României, denumiţi în continuare furnizori.

(3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului naţional de asistenţă socială şi au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a acestora.

(4) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, precum şi de realizarea controlului în domeniu.

Art. 1¹. - (1) Respectarea drepturilor persoanelor beneficiare de servicii sociale şi/sau sociomedicale poate fi monitorizată şi prin intermediul societăţii civile, de către persoane specializate în domeniul asistenţei sociale, psihologiei, medicinei sau ştiinţelor juridice şi în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, după cum urmează:

a) prin organizaţiile neguvernamentale active în domeniul protecţiei drepturilor omului în cadrul activităţii de prevenire a torturii, în baza prevederilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată;

b) prin organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi prin organizaţiile neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilităţi, în cadrul mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, reglementate prin Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cu modificările şi completările ulterioare;

c) prin intermediul activităţii organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul drepturilor omului sau al organizaţiilor care reprezintă persoanele beneficiare, în baza prevederilor prezentei legi.

(2) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse încheie protocoale de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), în vederea desfăşurării unor activităţi de monitorizare a serviciilor sociale şi a respectării drepturilor fundamentale ale omului.

(3) Protocoalele de colaborare se publică pe pagina de internet a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse şi prevăd cel puţin următoarele elemente: serviciile sociale care fac obiectul vizitelor de monitorizare, activităţi care pot fi desfăşurate şi în conformitate cu standardele minime de calitate în baza cărora funcţionează serviciile respective, reguli de etică, drepturile şi obligaţiile părţilor, situaţiile de încetare/reziliere.

(4) Activitatea de monitorizare prevăzută la alin. (1) lit. c) constă în realizarea de vizite de monitorizare la sediul serviciului social şi se realizează cu respectarea următoarele cerinţe:

a) respectarea principiului proporţionalităţii;

b) respectarea interesului superior al beneficiarului;

c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Art. 2. - (1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerinţe şi condiţii ce sunt îndeplinite de furnizori şi de serviciile sociale acordate de aceştia pentru a răspunde nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor.

(2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum şi pentru autorităţile publice.

Art. 3. - (1) Evaluarea şi monitorizarea calităţii în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii şi indicatori.

(2) La elaborarea standardelor, criteriilor şi indicatorilor prevăzuţi la alin. (1) se au în vedere principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la:

a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului;

b) relaţia dintre furnizori şi beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare şi comunicare corecte, transparente şi accesibile, asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor şi informaţiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenţie şi combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului;

c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor şi a familiilor acestora în planificarea, acordarea şi evaluarea serviciilor sociale;

d) relaţia dintre furnizori şi autorităţile administraţiei publice, partenerii sociali şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile de la nivelul comunităţii: coordonarea eficientă dintre sectorul public şi privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilităţii şi continuităţii serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare şi a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educaţie şi alte servicii de interes general;

e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă: recrutarea de personal calificat şi asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condiţiilor de lucru adecvate şi a echipamentelor specifice activităţilor derulate, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.

(3) Standardele, criteriile şi indicatorii, elaboraţi cu respectarea prevederilor alin. (2), conţin elemente cu caracter general, precum şi elemente specifice, în funcţie de tipul serviciilor sociale şi de categoriile de beneficiari.

(4) Autorităţile publice care emit autorizaţii administrative prealabile funcţionării serviciilor sociale, în domeniul normelor de igienă şi de funcţionare sanitară, al normelor de apărare împotriva incendiilor, al normelor de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, au în vedere, la elaborarea criteriilor în baza cărora emit aceste autorizaţii, la elaborarea ghidurilor, instrucţiunilor şi a procedurilor de control aferente, respectarea valorilor şi a principiilor generale pe care se întemeiază sistemul naţional de asistenţă socială, prevăzute la art. 5 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi a principiilor calităţii în domeniul serviciilor sociale, prevăzute la alin. (2).

Art. 4. - (1) Asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluţionarea nevoilor şi respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. Beneficiarii serviciilor sociale aparţinând minorităţilor naţionale pot folosi limba maternă în raporturile lor cu furnizorul de servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) asigurarea calităţii cuprinde totalitatea activităţilor de dezvoltare, planificare, implementare şi îmbunătăţire permanentă a activităţilor aferente serviciilor sociale şi presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare şi control din partea autorităţilor statului şi a furnizorilor de servicii sociale;

b) evaluarea calităţii constă în analiza modului în care furnizorii şi serviciile sociale îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, precum şi cerinţele specifice de calitate, evidenţiate printr-un set de standarde, criterii şi indicatori;

c) monitorizarea calităţii cuprinde activităţile de colectare şi înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menţinerii nivelului de calitate constatat şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor, precum şi pentru întreprinderea acţiunilor de îmbunătăţire continuă a serviciilor sociale;

d) controlul asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale cuprinde activităţi şi tehnici operaţionale, planificate şi derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor şi indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor şi licenţierii serviciilor sociale, precum şi a recunoaşterii nivelurilor de calitate;

e) acreditarea furnizorilor de servicii sociale şi licenţierea serviciilor sociale, ca părţi ale asigurării calităţii, reprezintă totalitatea activităţilor de evaluare şi certificare a respectării criteriilor şi standardelor reglementate;

f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, căruia i se recunoaşte dreptul de a acorda servicii sociale;

g) serviciul social licenţiat este definit la art. 27 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevăzut în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015, cu modificările şi completările ulterioare, căruia i se conferă dreptul de a funcţiona;

h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conţin criterii măsurabile de structură, de proces şi de rezultate, în baza cărora se stabileşte nivelul de calitate a serviciului social.

Art. 5. - (1) În domeniul calităţii serviciilor sociale se acreditează furnizorii şi se licenţiază serviciile sociale, în condiţiile prezentei legi.

(2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerinţele de bază prin care se evidenţiază capacitatea acestora de a înfiinţa, a administra şi a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare.

(3) Licenţierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare.

Art. 6. - (1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanţă, pornind de la nivelul de referinţă, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate şi se evidenţiază prin încadrarea în clase de calitate.

(2) Nivelurile de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1).

(3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelenţă a serviciului social şi este opţională.

Art. 7. - Scopul prezentei legi este de a contribui la:

a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale;

b) asigurarea, menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor sociale;

c) promovarea celor mai bune practici, a performanţei, precum şi a concurenţei dintre furnizori;

d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate;

e) asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu al beneficiarilor;

f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum şi a resurselor umane şi materiale;

g) respectarea principiului transparenţei privind calitatea serviciilor sociale.

Art. 7¹. - Acreditarea furnizorilor de servicii sociale şi licenţierea serviciilor sociale se realizează gratuit.

CAPITOLUL II
Acreditarea furnizorilor de servicii sociale

Art. 8. - (1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă deţin certificat de acreditare.

(2) Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă deţin licenţă de funcţionare.

(3) Furnizorii acreditaţi şi serviciile sociale licenţiate, în condiţiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidenţă a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(4) Registrul electronic unic al serviciilor sociale se publică pe pagina de internet a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în format Excel, şi conţine date despre furnizorii de servicii sociale acreditaţi şi serviciile sociale licenţiate.

(5) Registrul electronic unic al serviciilor sociale conţine următoarele informaţii despre furnizorii de servicii sociale acreditaţi:

a) date de identificare a furnizorului de servicii sociale: denumire, cod unic de înregistrare, cod SIRUTA, adresă, persoană de contact, adresa paginii de internet, decizie acreditare, data acreditării iniţiale, serie şi număr certificat de acreditare, situaţie: radiere/retragere;

b) fotocopie după documentul de înfiinţare din care reiese componenţa organelor de conducere cu responsabilităţi de reprezentare, membrii fondatori ai asociaţiei/fundaţiei, sau, după caz, copie a certificatului constatator de la registrul comerţului din care să reiasă că operatorul economic a fost înfiinţat în conformitate cu prevederile legale în materie, că are cuprinse în actul constitutiv activităţile de servicii sociale specifice prestate, că mandatul administratorului este valabil, precum şi documentul care atestă cine este persoana cu atribuţii de răspundere pentru serviciile sociale prestate, dacă prin fişa postului a fost desemnată şi o altă persoană alături de administratorul operatorului economic.

(6) Registrul electronic unic al serviciilor sociale conţine următoarele informaţii, pentru fiecare serviciu social:

a) date de identificare: furnizorul de servicii sociale, denumirea serviciului social, codul serviciului social, tipul serviciului social, adresa serviciului social, codul SIRUTA, perioada de valabilitate a licenţei de funcţionare provizorie, perioada de valabilitate a licenţei de funcţionare, numărul şi seria licenţei de funcţionare, data deciziei de relicenţiere, numărul şi seria licenţei de relicenţiere, denumirea instituţiei care a eliberat licenţa de funcţionare;

b) adresa paginii de internet;

c) capacitatea aprobată pentru fiecare serviciu social.

(7) Registrul electronic unic al serviciilor sociale este interoperabil cu Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale, iar ambele registre sunt parte din sistemul informatic naţional de asistenţă socială.

(8) Certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi licenţa de funcţionare a serviciului social se tipăresc în formate tipizate, cu semne distinctive de identificare, conform modelului care se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Certificatul de acreditare nu acordă furnizorului de servicii sociale dreptul de a acorda servicii sociale înainte de obţinerea licenţei de funcţionare provizorii/licenţei de funcţionare.

SECŢIUNEA 1
Acreditarea furnizorilor de servicii sociale

Art. 9. - (1) Persoanele juridice prevăzute la art. 37 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se acreditează ca furnizori de servicii sociale, dacă întrunesc următoarele condiţii:

a) sunt înfiinţate în condiţiile legii;

b) au atribuţii stabilite de lege pentru înfiinţarea, acordarea şi finanţarea serviciilor sociale definite la art. 27 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

c) durata de funcţionare, conform actului de înfiinţare, permite dezvoltarea serviciilor sociale pe care intenţionează să le înfiinţeze;

d) membrii structurilor de conducere şi persoanele desemnate să se ocupe de administrarea serviciilor sociale nu figurează în cazierul judiciar şi în Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor;

e) planul de dezvoltare a serviciilor sociale este întocmit cu respectarea principiilor calităţii în domeniul serviciilor sociale, prevăzute la art. 3 alin. (2), şi în concordanţă cu politica naţională şi sectorială în domeniul asistenţei sociale;

f) au depus situaţia financiară anuală, până la nivelul anului premergător solicitării acreditării, dacă este cazul;

g) au realizat rapoarte anuale de activitate, dacă este cazul, iar acestea sunt disponibile pe pagina de internet a furnizorului de servicii sociale;

h) dispun de manual de proceduri interne, aprobat de organele de conducere.

(2) Manualul de proceduri, prevăzut la alin. (1) lit. h), include cel puţin următoarele proceduri:

a) procedura de prevenire a corupţiei, fraudelor şi spălării banilor;

b) procedura privind asigurarea managementului resurselor umane, de respectare a normativelor minime de personal şi de selecţie a acestuia;

c) proceduri financiar-contabile şi de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor;

d) procedura de evaluare şi prevenire a riscurilor;

e) procedura de prevenire a abuzului şi exploatării de orice fel;

f) proceduri privind respectarea principiului egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării.

(3) În cazul operatorilor economici cu scop lucrativ, activitatea de acordare de servicii sociale, identificată prin codul CAEN şi/sau codul serviciului social din Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare, este precizată/înscrisă în obiectul de activitate ca activitate principală.

Art. 10. - (1) Acreditarea furnizorului de servicii sociale presupune următoarele etape:

a) asigurarea de către agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială a consilierii iniţiale a solicitanţilor care doresc să devină furnizori de servicii sociale;

b) depunerea cererii de solicitare a acreditării;

c) evaluarea, în baza condiţiilor prevăzute la art. 9;

d) realizarea evaluării în teren;

e) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare;

f) eliberarea certificatului de acreditare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare;

g) înregistrarea în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(2) Acreditarea ca furnizor de servicii sociale se realizează numai dacă, la data depunerii cererii, solicitantul se angajează că, în termen de maximum 2 ani de la data obţinerii certificatului de acreditare, va avea cel puţin un serviciu social licenţiat.

(3) Evaluarea în vederea acreditării constă în verificarea îndeplinirii criteriilor, pe baza cererii de acreditare şi a documentelor justificative.

(4) Documentele justificative anexate cererii de acreditare sunt următoarele:

a) actul de înfiinţare/actele constitutive;

b) certificatul de cazier judiciar al persoanei juridice de drept privat;

c) certificatul de cazier judiciar şi certificatul de integritate comportamentală, prevăzut la art. 3 lit. a) din Legea nr. 118/2019 privind Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum şi pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, cu modificările ulterioare, al membrilor organelor de conducere şi al persoanelor desemnate să se ocupe de administrarea serviciilor sociale;

d) angajamentul privind respectarea obligaţiei prevăzute la alin. (2);

e) planul de dezvoltare a serviciilor sociale, întocmit cu respectarea principiilor calităţii în domeniul serviciilor sociale, prevăzute la art. 3 alin. (2), şi în concordanţă cu politica naţională şi sectorială în domeniul asistenţei sociale;

f) consimţământul prin care furnizorul de servicii sociale îşi exprimă acordul cu privire la efectuarea evaluării, monitorizării şi controlului la sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi;

g) ultima situaţie financiară anuală, dacă este cazul;

h) ultimul raport anual de activitate, dacă este cazul;

i) manualul de proceduri interne, aprobat de organele de conducere.

(5) În cazul furnizorilor publici de servicii sociale, documentul justificativ prevăzut la alin. (4) lit. a) este actul de înfiinţare a acestora.

(6) În cazul furnizorilor privaţi de servicii sociale, documentele justificative prevăzute la alin. (4) lit. a) sunt următoarele:

a) pentru organizaţii neguvernamentale: certificat de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, statutul asociaţiei/fundaţiei/federaţiei;

b) pentru filiale sau sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare: certificatul de înscriere în registrul persoanelor juridice străine fără scop patrimonial, statutul filialei/sucursalei;

c) pentru cultele recunoscute de lege: actul normativ de recunoaştere a cultului, documentul de înfiinţare a unităţii de cult şi documentul de înfiinţare a structurii de asistenţă socială conform hotărârii/deciziei forului conducător al cultului;

d) pentru persoane fizice autorizate în condiţiile legii: certificatul de înregistrare şi certificatul constatator eliberate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

(7) Cererea de solicitare a acreditării, însoţită de documentele justificative prevăzute la alin. (4), se transmite electronic în format needitabil sau, după caz, în fotocopie, dacă se depun la registratură sau sunt trimise prin poştă.

(8) Furnizorul de servicii sociale acreditat are obligaţia de a informa Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale asupra oricăror schimbări privind datele înscrise în documentele justificative prevăzute la alin. (4).

(9) Certificatul de acreditare se acordă pe perioadă nedeterminată.

(10) În situaţia în care, la împlinirea termenului prevăzut la alin. (2), furnizorul de servicii sociale nu are cel puţin un serviciu social licenţiat, se emite decizia de retragere a acreditării, iar furnizorul de servicii sociale este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(11) Furnizorul de servicii sociale poate relua procedura de acreditare în conformitate cu prevederile alin. (1).

(12) Modelul-cadru al planului de dezvoltare prevăzut la alin. (4) lit. e) se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse.

Art. 10¹. - (1) Cererile de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora.

(2) Inspectorii sociali realizează vizita de evaluare în teren în primele 15 zile de la data înregistrării cererii de acreditare.

(3) Procedura de soluţionare a cererilor de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, precum şi formularele utilizate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

SECŢIUNEA a 2-a
Licenţierea serviciilor sociale

Art. 10². - (1) Standardele minime care stau la baza licenţierii serviciilor sociale se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi, după caz, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse.

(2) Standardele minime utilizate pentru licenţierea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte:

a) scopul serviciilor sociale şi specificul activităţilor derulate;

b) principiile calităţii în domeniul serviciilor sociale;

c) calitatea vieţii şi prevenirea încălcării drepturilor beneficiarilor;

d) managementul de caz;

e) utilizarea instrumentelor standardizate în toate etapele procesului de acordare a serviciilor sociale;

f) calitatea managementului, competenţa personalului de specialitate şi normativele minime de personal specifice fiecărui serviciu social;

g) respectarea disciplinei economico-financiare.

(3) Pentru evaluarea, în vederea licenţierii serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fişă de autoevaluare şi se realizează vizite de evaluare în teren.

(4) Fişa de autoevaluare prevăzută la alin. (3) reprezintă un formular standard în care se înscriu de către solicitantul licenţierii datele şi punctajul estimat de acesta cu privire la gradul de îndeplinire a indicatorilor de monitorizare aferenţi standardelor minime şi data/termenul de îndeplinire a acestora, înainte de funcţionarea efectivă a serviciului social. Fişa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren.

Art. 11. - (1) Licenţierea serviciului social presupune următoarele etape:

a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3);

b) aprobarea sau respingerea cererii de licenţiere a serviciului social;

c) eliberarea licenţei de funcţionare provizorii/licenţei de funcţionare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de licenţiere;

d) înscrierea serviciului social licenţiat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(2) Pentru a solicita licenţierea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să deţină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor, acordat în condiţiile prevăzute la art. 10.

(3) Licenţierea serviciilor sociale se defineşte şi se realizează în funcţie de următoarele situaţii:

a) licenţierea iniţială, în cazul în care furnizorul de servicii sociale solicită licenţierea pentru prima oară sau în cazul în care solicită licenţierea după retragerea acesteia;

b) obţinerea unei noi licenţe de funcţionare, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de licenţiere.

(4) Licenţierea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligaţia de a solicita licenţierea iniţială ori eliberarea unei noi licenţe de funcţionare a serviciului social cu cel puţin 60 de zile înainte de darea în funcţiune a serviciului social sau, după caz, de la expirarea licenţei de funcţionare.

(5) În situaţia în care furnizorul are organizat acelaşi tip de serviciu social în locaţii distincte, licenţierea se realizează separat pentru fiecare locaţie.

(6) Licenţierea iniţială a serviciului social presupune:

a) verificarea documentelor justificative şi a fişei de autoevaluare depuse de furnizorul de servicii sociale, realizarea evaluării în teren în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii, acordarea licenţei de funcţionare provizorii pe o perioadă de maximum 3 luni, pentru centrele cu cazare, şi 6 luni, pentru centrele fără cazare;

b) realizarea, nu mai târziu de 60 de zile înainte de data expirării licenţei de funcţionare provizorii, a vizitei/vizitelor de evaluare în teren în vederea constatării conformităţii datelor prezentate în documentele justificative şi în fişa de autoevaluare cu realitatea din teren.

(6¹) Dacă se constată că sunt respectate în totalitate standardele minime, precum şi conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren, se eliberează licenţa de funcţionare.

(6²) În situaţia în care, la evaluarea în teren, se constată îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare, conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren şi faptul că standardele minime sunt îndeplinite în proporţie de 90%, fără a aduce atingere vieţii şi siguranţei beneficiarului şi cu îndeplinirea obligaţiilor de accesibilizare a spaţiilor şi informaţiilor, se propune menţinerea licenţei de funcţionare provizorii şi se acordă un termen pentru remedierea aspectelor care au condus la neîndeplinirea standardelor minime, astfel încât o nouă vizită de evaluare în teren şi recomandarea acordării licenţei de funcţionare să se realizeze în cadrul perioadei prevăzute la alin. (6) lit. a).

(6³) În situaţia în care, la evaluarea în teren, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, fie prin constatarea neconformităţii datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren, fie prin constatarea neîndeplinirii standardelor minime cel puţin în procentul prevăzut la alin. (6²), se aplică sancţiuni contravenţionale, se retrage licenţa de funcţionare provizorie şi se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale, în cel mult 7 zile de la data deciziei de retragere a licenţei de funcţionare provizorii.

(6⁴) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) lit. a), pentru serviciile sociale aflate în situaţia prevăzută la alin. (6³), se poate solicita o nouă licenţă de funcţionare, doar după ce furnizorul de servicii sociale remediază neregulile constatate şi prezintă documente justificative pentru aceasta, iar licenţa de funcţionare se acordă numai pe baza raportului de evaluare în teren cu privire la constatarea îndeplinirii standardelor minime de calitate şi a conformităţii datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren.

(7) Obţinerea unei noi licenţe pentru serviciile sociale cărora le expiră licenţa de funcţionare presupune:

a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor şi a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime;

b) eliberarea licenţei de funcţionare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime, precum şi conformitatea datelor prezentate în documentele justificative şi în fişa de autoevaluare cu realitatea din teren;

c) în situaţia în care în raportul de evaluare în teren sunt reţinute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcţionării serviciului social sau, după caz, retragerea licenţei de funcţionare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(8) Înscrierea serviciilor sociale licenţiate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenţei de funcţionare provizorii şi se completează cu datele privind acordarea licenţei de funcţionare.

(9) Licenţa de funcţionare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale.

(10) Perioada de acordare a licenţei de funcţionare provizorii se include în perioada de acordare a licenţei de funcţionare a serviciului social respectiv.

(11) În termen de 30 de zile de la data închiderii sau desfiinţării, prin decizia furnizorului de servicii sociale, a unui serviciu social licenţiat, acesta are obligaţia de a notifica instituţia emitentă, în vederea emiterii deciziei de încetare a valabilităţii licenţei de funcţionare şi a radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale, şi de a informa Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Art. 11¹. - În situaţia prevăzută la art. 11 alin. (6²), inspectorii sociali înscriu în raportul de evaluare următoarele date:

a) descrierea situaţiei de fapt şi constatările referitoare la standardele minime de calitate;

b) măsurile dispuse, termenul acordat pentru remedierea neregulilor constatate care au condus la neîndeplinirea standardelor minime, precum şi persoana responsabilă pentru îndeplinirea măsurilor; furnizorul serviciului social poate solicita o singură dată prelungirea termenului, în mod justificat şi ţinându-se cont de valabilitatea licenţei de funcţionare provizorii/licenţei de funcţionare.

Art. 12. - (1) Cererea de licenţiere a serviciului cuprinde, cel puţin, date şi informaţii despre:

a) serviciul social;

b) furnizorul serviciului social;

c) beneficiarii serviciului social şi situaţiile de dificultate în care aceştia se află;

d) principalele activităţi desfăşurate;

e) clădirea/spaţiul în care funcţionează serviciul social;

f) resursele umane;

g) sursele de finanţare;

h) neîncadrarea în prevederile art. 27 alin. (9);

i) documentele justificative solicitate.

(2) Documentele justificative prevăzute la alin. (1) lit. i) sunt următoarele:

a) extras de carte funciară pentru informare, însoţit, după caz, de documentul care atestă dreptul de administrare, de concesiune sau de folosinţă asupra spaţiului în care funcţionează serviciul social;

b) actul/documentul legal privind decizia de înfiinţare a serviciului social, după caz;

c) regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului social, elaborat cu respectarea modelului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

d) fotografii ale spaţiilor aferente desfăşurării serviciilor sociale, la data solicitării licenţierii;

e) CV-ul unui asistent social, însoţit de dovada dreptului de exercitare a profesiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările şi completările ulterioare;

f) o copie a contractului de muncă sau a contractului de prestări de servicii încheiat cu asistentul social, pentru o durată a muncii/prestării activităţii, conform normativului de personal pentru asigurarea managementului de caz;

g) lista persoanelor angajate, cu precizarea calificării (cod COR) şi a contractelor individuale de muncă pentru serviciile sociale existente, respectiv organigrama şi statul de funcţii aferente serviciului social nou-înfiinţat pentru care se solicită licenţierea;

h) lista persoanelor cu care furnizorul de servicii sociale are încheiate contracte de voluntariat şi tipul activităţii în care urmează să fie implicate persoanele voluntare în cadrul serviciului social pentru care se solicită licenţierea, după caz;

i) autorizaţia sanitară de funcţionare sau, după caz, documentul prevăzut în procedura în vigoare privind reglementarea sanitară pentru funcţionarea activităţilor cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei;

j) documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru situaţiile în care activităţile desfăşurate se supun înregistrării sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor sau negaţie în situaţia în care activităţile desfăşurate nu se supun înregistrării;

k) orice alte documente prevăzute în legi speciale cu privire la autorizarea de funcţionare a clădirilor în care se va desfăşura activitatea supusă licenţierii; nominalizarea acestor documente, precum şi termenul de depunere al acestora se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi, în funcţie de tipul de serviciu social pentru care se solicită licenţierea;

l) angajamentul furnizorului de servicii sociale de a notifica Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale sau, după caz, instituţiile responsabile de eliberarea licenţei de funcţionare, în funcţie de beneficiarii serviciului social, asupra oricăror modificări referitoare la serviciul social pentru care a obţinut licenţa de funcţionare, intervenite după data acordării acesteia;

m) planul de urgenţă în caz de suspendare/retragere/încetare a licenţei de funcţionare/desfiinţare a serviciului social, dacă este prevăzut în standardul minim de calitate aplicabil;

n) consimţământul prin care furnizorul de servicii sociale îşi exprimă acordul cu privire la efectuarea evaluării, monitorizării şi controlului la sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi;

o) fişa de autoevaluare completată cu respectarea formularului prevăzut în standardul minim de calitate aferent serviciului social pentru care solicită licenţa de funcţionare.

(3) Planul de urgenţă prevăzut la alin. (2) lit. m) reprezintă un document care conţine posibilele soluţii personalizate în funcţie de situaţia persoanelor beneficiare, aplicabile pentru situaţia în care serviciile sociale nu mai pot fi acordate în centrul respectiv. Planul de urgenţă se actualizează pe baza revizuirii planurilor de îngrijire şi asistenţă şi se implementează personalizat, cu acordul şi participarea persoanei beneficiare/reprezentantului legal, precum şi a susţinătorului legal.

(4) Planul de urgenţă prevăzut la alin. (2) lit. m) este avizat şi asumat prin semnătură de serviciul public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativ-teritorială urmează să funcţioneze serviciul social, cu informarea serviciului public de asistenţă socială de pe a cărui rază administrativ-teritorială provin persoanele beneficiare, în funcţie de criteriile de admitere aprobate de furnizorul de servicii sociale, potrivit standardului minim de calitate, după caz, şi de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului care asigură managementul de caz şi/sau care a făcut, în planul de intervenţie/planul de servicii sociale, recomandarea de asigurare de servicii de tip rezidenţial, astfel ca, în situaţia suspendării/retragerii/încetării licenţei de funcţionare/desfiinţării serviciului social, planul de urgenţă să poată fi implementat într-un termen de maximum 30 de zile.

(5) Documentele justificative prevăzute la alin. (2) se transmit electronic în format needitabil sau, după caz, în fotocopie, dacă se depun la registratură sau sunt trimise prin poştă.

Art. 13. - (1) Cererile de licenţiere a serviciilor sociale se soluţionează în termen de 45 de zile de la data înregistrării acestora, termen care poate fi prelungit cu maximum 15 zile.

(2) Inspectorii sociali realizează vizita de evaluare inopinată în teren în primele 15 zile de la data înregistrării cererii de licenţiere.

(3) Procedura de soluţionare a cererilor de licenţiere a serviciilor sociale, formularele utilizate, inclusiv modelul planului de urgenţă, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL III
Nivelurile de calitate

Art. 14. - (1) Furnizorii pot solicita evaluarea calităţii serviciilor sociale, în scopul încadrării în clasele de calitate prevăzute la art. 6 alin. (3).

(2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelurilor de calitate şi încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape:

a) evaluarea serviciilor sociale pe baza indicatorilor de performanţă, denumiţi în continuare indicatori;

b) stabilirea nivelurilor de calitate pentru încadrarea în clasele de calitate corespunzătoare, în baza cărora a fost licenţiat serviciul social respectiv;

c) înscrierea claselor de calitate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(3) Evaluarea pentru încadrarea serviciilor sociale în clase de calitate se realizează la cererea furnizorului acreditat şi constă în verificarea documentelor justificative şi evaluare de teren.

(4) Odată cu stabilirea nivelului de calitate se acordă dreptul furnizorului de a utiliza sigla, prevăzută la art. 6 alin. (2), corespunzătoare clasei de calitate, atât pe toate documentele de prezentare şi informare aferente serviciului social, cât şi pe clădirea în care funcţionează acesta.

(5) Furnizorul are obligaţia de a notifica orice modificare care ar determina schimbarea clasei de calitate acordate într-o clasă inferioară şi de a solicita reevaluarea serviciului social.

(6) În situaţia în care, în cadrul procesului de monitorizare sau, după caz, în urma acţiunilor de control, se constată că serviciul social nu mai îndeplineşte indicatorii care au stat la baza încadrării în una dintre cele două clase de calitate superioare nivelului de referinţă reprezentat de standardele minime, încadrarea în clasă se revizuieşte şi se înscrie în mod corespunzător în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) Furnizorul are obligaţia de a face publică încadrarea în clasele de calitate, precum şi de a schimba sigla corespunzătoare clasei de încadrare, dacă aceasta s-a modificat.

Art. 15. - (1) Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale are în vedere doar acele servicii sociale pentru care se pot elabora indicatori detaliaţi pentru stabilirea mai multor niveluri de calitate.

(2) La elaborarea indicatorilor se au în vedere prevederile art. 10² alin. (2), cu raportare la nivelul de referinţă reprezentat de standardul minim de calitate.

(3) Categoriile de servicii sociale şi indicatorii în baza cărora se evaluează nivelurile de calitate a acestora se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Art. 16. - Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale prevăzute la art. 15 alin. (1) constituie un criteriu pentru calcularea cuantumului contribuţiei beneficiarului, prevăzută la art. 132 lit. f) din Legea nr. 292/2011, în funcţie de gradul de performanţă/excelenţă a serviciului social respectiv.

Art. 17. - Pentru evaluarea în teren a serviciilor sociale în scopul stabilirii nivelurilor de calitate, furnizorii asigură din bugetul propriu cheltuielile de deplasare ale personalului prevăzut la art. 21 alin. (1) lit. b).

Art. 18. - Procedura de evaluare a nivelurilor de calitate şi încadrarea în clasele corespunzătoare, documentele solicitate, etapele şi termenele de evaluare, modelul siglei aferente clasei de calitate se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL IV
Certificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii

SECŢIUNEA 1
Certificarea calităţii în domeniul serviciilor sociale

Art. 19. - În cadrul procesului de certificare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi instituţiile aflate în subordinea sa, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, au responsabilitatea organizării şi derulării activităţilor de standardizare şi de licenţiere pentru serviciile sociale din domeniile de activitate pe care le coordonează.

Art. 20. - (1) Principalele activităţi în domeniul standardizării sunt următoarele:

a) elaborarea şi publicarea procedurilor utilizate în cadrul procesului de acreditare şi a celui de licenţiere, a instrucţiunilor şi ghidurilor metodologice, a materialelor informative;

b) elaborarea/revizuirea criteriilor, a indicatorilor şi a standardelor minime care stau la baza acreditării furnizorilor şi a licenţierii serviciilor sociale, precum şi pentru recunoaşterea nivelurilor de calitate ale acestora;

c) relaţionarea şi colaborarea permanentă cu furnizorii, publici şi privaţi, în scopul elaborării şi revizuirii criteriilor, standardelor minime şi indicatorilor, precum şi pentru facilitarea comunicării şi asigurarea transparenţei în domeniu.

(2) Principalele activităţi în domeniul acreditării furnizorilor de servicii sociale şi licenţierii serviciilor sociale sunt următoarele:

a) analizarea documentaţiei prevăzute de lege în vederea acreditării furnizorilor, a licenţierii serviciilor sociale, precum şi a stabilirii nivelurilor de calitate;

b) întocmirea dosarelor de acreditare, înaintarea spre aprobare conducerii Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale a propunerii de acordare a certificatului de acreditare pentru furnizori;

b¹) întocmirea dosarelor de licenţiere, respectiv de obţinere a unei noi licenţe pentru serviciile sociale şi înaintarea, după caz, conducerii Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, a propunerii de acordare a licenţei de funcţionare şi încadrarea în clasele de calitate pentru serviciile sociale;

c) redactarea deciziilor, completarea şi eliberarea documentelor de certificare a calităţii;

d) relaţionarea permanentă cu furnizorii în scopul eficientizării derulării procesului de acreditare, asigurarea de consiliere şi îndrumare metodologică;

e) participarea la realizarea evaluării în teren pentru încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale;

f) realizarea de activităţi de monitorizare a furnizorilor acreditaţi şi a serviciilor sociale licenţiate, precum şi a menţinerii nivelurilor de calitate ale serviciilor sociale şi administrarea Registrului electronic unic al serviciilor sociale.

(3) Instituţiile aflate în subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, au obligaţia de a transmite lunar listele nominale cu serviciile sociale licenţiate din domeniile de activitate pe care le coordonează, împreună cu copia licenţelor de funcţionare provizorii/licenţelor de funcţionare emise în acest sens.

Art. 21. - (1) Activitatea de evaluare în teren, prevăzută de prezenta lege, se realizează după cum urmează:

a) de inspectorii sociali, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită licenţierea, respectiv obţinerea unei noi licenţe de funcţionare, potrivit art. 11 alin. (6) lit. b);

b) de o echipă constituită din inspectori sociali şi personal cu experienţă în domeniu din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, respectiv din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, nominalizat în acest scop prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice sau, după caz, prin decizie a conducerii instituţiilor menţionate, în funcţie de specificul serviciilor sociale pentru care se solicită încadrarea în clase de calitate, potrivit art. 14 alin. (3).

(2) Responsabilitatea privind veridicitatea datelor din rapoartele de evaluare şi monitorizare privind respectarea condiţiilor de licenţiere, precum şi a măsurilor dispuse aparţine persoanelor care le-au întocmit şi semnat.

(3) Evaluarea şi monitorizarea în teren se realizează de o echipă formată din 2 inspectori sociali, fără a anunţa în prealabil furnizorul de servicii sociale cu privire la data vizitei.

(4) Numărul inspectorilor sociali se stabileşte cu respectarea raportului mediu de o echipă la 20 de structuri publice şi/sau private de asistenţă socială, în funcţie de scopul inspecţiei, categoria de servicii sociale şi capacitatea acestora, precum şi în funcţie de profilul beneficiarilor.

Art. 22. - Deciziile de acordare/respingere/suspendare/retragere a acreditării sau a licenţierii, de încetare a aplicabilităţii licenţei de funcţionare provizorii/licenţei de funcţionare, de acordare a unui nou certificat de acreditare, respectiv a unei noi licenţe de funcţionare, cele de încadrare în clase de calitate, precum şi certificatul de acreditare şi licenţa de funcţionare se semnează după cum urmează:

a) de către ministrul muncii şi solidarităţii sociale sau de către persoana desemnată de acesta, pentru deciziile de acordare/respingere/suspendare/retragere a acreditării, precum şi pentru certificatul de acreditare;

b) de către conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în funcţie de specificul serviciilor sociale, pentru deciziile de acordare/respingere/suspendare/retragere/încetare a aplicabilităţii licenţelor de funcţionare provizorii/licenţelor de funcţionare, pentru licenţele de funcţionare provizorii/licenţele de funcţionare, precum şi pentru deciziile de încadrare în clase de calitate;

c) de către ministrul muncii şi solidarităţii sociale sau de către persoana desemnată de acesta, pentru deciziile de acordare/respingere/suspendare/retragere/încetare a aplicabilităţii licenţelor de funcţionare provizorii/licenţelor de funcţionare, precum şi pentru deciziile de încadrare în clase de calitate, în cazul serviciilor sociale care nu se încadrează în prevederile lit. b).

SECŢIUNEA a 2-a
Evaluarea, monitorizarea şi controlul calităţii în domeniul serviciilor sociale

Art. 23. - În cadrul procesului de asigurare a calităţii în domeniul serviciilor sociale, inspectorii sociali au următoarele atribuţii:

a) verificarea sistematică, în baza unor proceduri clare şi transparente de evaluare, monitorizare şi control, a respectării criteriilor şi a standardelor minime care au stat la baza acreditării furnizorilor şi a licenţierii serviciilor sociale, precum şi a indicatorilor aferenţi nivelurilor de calitate;

b) realizarea propunerilor de retragere a acreditării, precum şi a celor de suspendare sau retragere a licenţierii şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege;

c) efectuarea de inspecţii tematice în cadrul procesului de monitorizare a asigurării calităţii în domeniul serviciilor sociale.

Art. 24. - (1) Principalele activităţi derulate de inspectorii sociali pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 23 sunt următoarele:

a) planificarea anuală a misiunilor de control şi monitorizare, în conformitate cu termenele prevăzute de prezenta lege;

b) efectuarea, în termenele stabilite, a acţiunilor de monitorizare şi control, precum şi a celor de evaluare privind respectarea condiţiilor de acreditare, de licenţiere şi de încadrare în clase de calitate;

c) elaborarea rapoartelor de evaluare, monitorizare şi control, precum şi a procesului-verbal de control, după caz;

d) dispunerea măsurilor de remediere a neregulilor constatate, cu termene şi responsabilităţi precise;

e) aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, în caz de nerespectare a prevederilor legale în domeniu;

f) propunerea retragerii acreditării, a suspendării sau retragerii licenţierii/licenţierii provizorii, a revizuirii încadrării în clasele de calitate;

g) aplicarea măsurilor stabilite prin decizia de retragere a acreditării sau a celei de suspendare ori de retragere a licenţierii;

h) solicitarea verificării de către instituţiile cu atribuţii de control din domeniul sănătăţii publice, al apărării împotriva incendiilor, al sănătăţii şi securităţii în muncă sau, după caz, de către alte autorităţi publice cu atribuţii de control, în funcţie de domeniul de competenţă, în situaţia existenţei unor suspiciuni de nerespectare a legii, potrivit competenţelor lor legale şi comunicării exprese a rezultatului verificării efectuate de către aceste instituţii sau autorităţi.

i) sesizarea de îndată a organelor de cercetare penală şi transmiterea către acestea a probelor şi informaţiilor rezultate în urma controalelor efectuate, dacă în exercitarea atribuţiei de monitorizare şi control constată că ar putea fi întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(1¹) Directorul executiv al agenţiei teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială organizează, coordonează, îndrumă şi răspunde de activitatea de control şi poate participa la activităţile de control realizate de inspectorii sociali.

(2) Pentru fiecare serviciu social licenţiat, în perioada pentru care a fost acordată licenţa de funcţionare este planificată obligatoriu o vizită de monitorizare anuală inopinată.

(2¹) Eliberarea unei noi licenţe de funcţionare se realizează numai în baza tuturor rapoartelor de monitorizare anterioare, precum şi a ultimului raport de monitorizare, întocmit cu cel mult 3 luni înainte de data expirării licenţei de funcţionare.

(2²) Misiunile de control pot fi realizate, în baza legislaţiei specifice altor instituţii cu atribuţii în verificarea calităţii serviciilor sociale şi a legislaţiei specifice aplicabile serviciilor sociale, şi în echipe mixte formate din specialişti ai acestor instituţii.

(2³) În aplicarea prevederilor alin. (2²) se elaborează o procedură de lucru, aprobată prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse, al ministrului sănătăţii, al ministrului afacerilor interne, al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care să prevadă etapele, activităţile desfăşurate, modul de colaborare, formatul standard al procesului-verbal de control prevăzut la art. 24¹ alin. (7), cu respectarea prevederilor art. 24¹ alin. (8) în misiunile echipelor mixte de control şi monitorizare.

(3) Inspectorii sociali pot demara activităţi de control în regim de urgenţă, la sesizarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi sau a Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, a beneficiarilor de servicii sociale sau a altor persoane fizice ori juridice interesate.

Art. 24¹. - (1) Controlul privind respectarea normelor de igienă şi de funcţionare sanitară se realizează de către personalul împuternicit de ministrul sănătăţii din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, din cadrul Inspecţiei Sanitare de Stat din cadrul Ministerului Sănătăţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Verificarea conformităţii şi a respectării normelor de apărare împotriva incendiilor se realizează de către inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Verificarea conformităţii şi a respectării normelor de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, pentru situaţiile în care activităţile desfăşurate se supun înregistrării sanitare veterinare, se realizează de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(4) În realizarea vizitelor de evaluare în teren, inspectorii sociali au în vedere ansamblul de condiţii şi criterii aferente fiecărui standard, fără a se limita la indicatorii prevăzuţi în fişa de autoevaluare, iar, în situaţia în care apreciază încălcări ale unor cerinţe care, potrivit legii, intră în competenţa instituţiilor prevăzute la alin. (1), în funcţie de gravitatea constatărilor, procedează după cum urmează:

a) sesizează instituţia/instituţiile responsabilă/responsabile;

b) recomandă neacordarea/suspendarea licenţei de funcţionare şi sesizează instituţia/instituţiile responsabilă/responsabile;

c) aplică prevederile art. 27 alin. (7) lit. e) şi sesizează instituţia/instituţiile responsabilă/responsabile.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (1) - (3) se pot constitui echipe mixte de control formate din inspectori sociali, reprezentanţi ai instituţiilor prevăzute la alin. (1) - (3), precum şi reprezentanţi ai altor instituţii cu atribuţii în verificarea respectării calităţii serviciilor sociale, atunci când se consideră necesar.

(6) Coordonarea intervenţiei în cadrul echipelor mixte revine inspectorilor sociali.

(7) Procesele-verbale de control sunt elaborate cu respectarea formatului standard, aprobat prin ordinul comun prevăzut la art. 24 alin. (2³).

(8) Formatul standard al procesului-verbal de control conţine cel puţin următoarele rubrici, reprezentând informaţie de interes public, care se publică pe pagina de internet a inspecţiei sociale şi a furnizorilor de servicii sociale, în conformitate cu prevederile art. 26¹ alin. (1) lit. b):

a) gradul de conformare cu standardele minime de calitate/nivele de calitate;

b) recomandări de îmbunătăţire a activităţii;

c) măsurile dispuse ca urmare a neregulilor constatate;

d) concluzii.

Art. 25. - Pentru realizarea atribuţiilor de evaluare/monitorizare derulate de inspectorii sociali, echipele de inspecţie se completează, după caz, cu personal de specialitate cu atribuţii în realizarea activităţilor de standardizare şi acreditare, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi sau Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în funcţie de specificul serviciilor sociale.

Art. 26. - Activităţile de evaluare, monitorizare şi control privind respectarea condiţiilor de acreditare, a standardelor minime de calitate şi a indicatorilor de performanţă se realizează în baza unor ghiduri standard, aprobate prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale sau, după caz, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

SECŢIUNEA a 2¹-a
Mecanisme de monitorizare permanentă a calităţii serviciilor sociale, de asigurare a transparenţei şi de creştere a gradului de prevenire a riscului de abuz şi neglijare

Art. 26¹. - (1) Furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale au următoarele obligaţii:

a) de a afişa într-un loc vizibil licenţa de funcţionare şi, după caz, deciziile de suspendare/retragere a licenţei de funcţionare/interzicere a funcţionării;

b) de a publica pe pagina proprie de internet, în format anonimizat, concluzii ale raportului de monitorizare şi/sau control, indiferent de instituţia care a efectuat raportul, extras din procesul-verbal de control, extras din nota de control şi măsurile adoptate, respectiv termenul acordat pentru remedierea neregulilor constatate sau implementarea recomandărilor formulate în urma controlului;

c) de a publica pe pagina proprie de internet contractele pentru furnizarea de servicii sociale, respectiv sociomedicale, încheiate cu autorităţile publice - cu menţionarea denumirii autorităţii, a numărului de persoane pentru care a contractat servicii sociale, a valorii/persoană şi a valorii totale a contractului, a tipului serviciului social contractat şi a persoanei, din cadrul autorităţii, responsabile cu monitorizarea implementării contractului, precum şi a perioadei pentru care a fost contractat serviciul social;

d) de a înregistra în sistemul unic de asistenţă socială, pentru fiecare centru/serviciu social, situaţii statistice cu privire la: numărul de decese înregistrate lunar, numărul apelurilor efectuate la serviciul de urgenţă 112, numărul de angajaţi/numele şi funcţia, respectiv calificarea fiecărui angajat, situaţii statistice cu privire la numărul de persoane beneficiare pentru care există o hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie şi numărul persoanelor beneficiare care au tutore desemnat, o persoană angajată sau un reprezentant al furnizorului de servicii sociale;

e) de a acorda serviciile sociale cu respectarea datelor prevăzute în licenţa de funcţionare: tipul serviciului social, identificat prin cod serviciu social, categoria de beneficiari, locul de acordare a serviciilor sociale;

f) de a acorda serviciile sociale cu respectarea capacităţii serviciului social;

g) de a elabora şi de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării interne a respectării prevederilor prezentei legi privind asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale aflate în administrare;

h) de a respecta şi monitoriza în integralitate standardele minime de calitate atât în vederea primirii licenţei de funcţionare, cât şi ulterior acordării acesteia, pentru întreaga perioadă de funcţionare a serviciilor sociale;

i) de a utiliza o procedură de evaluare a gradului de încredere a beneficiarilor/reprezentanţilor legali ai acestora cu privire la serviciile sociale acordate, inclusiv aplicaţii utilizate direct de beneficiari, în mod independent, prevăzute în standardele minime de calitate sau puse la dispoziţie de terţi;

j) de a cunoaşte şi respecta legislaţia în domeniul serviciilor sociale;

k) de a se informa permanent, inclusiv prin consultarea paginilor de internet ale instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale: serviciile publice de asistenţă socială, agenţiile teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială, Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu privire la legislaţia în vigoare aplicabilă în domeniul serviciilor sociale pe care le administrează;

l) de a comunica permanent cu serviciul public de asistenţă socială;

m) de a publica raportul anual de activitate pe pagina proprie de internet;

n) de a înregistra datele privind beneficiarii cu care au încheiat contracte de servicii sociale în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale, în termen de 24 de ore de la încheierea acestora, cu respectarea prevederilor art. 44 alin. (6) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

o) de a înregistra rapoartele de monitorizare trimestrială privind implementarea planurilor de servicii sociale pentru beneficiarii cu care au încheiat contracte de servicii sociale;

p) de a permite accesul nemijlocit al inspectorilor sociali şi al reprezentanţilor altor instituţii cu atribuţii în verificarea respectării calităţii serviciilor sociale la sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, în oricare alt spaţiu în care există suspiciunea rezonabilă că pot fi adăpostiţi beneficiari;

q) de a comunica sau, după caz, de a pune la dispoziţia instituţiilor/structurilor cu atribuţii în monitorizarea şi controlul respectării drepturilor omului, în monitorizarea utilizării procedurilor de prevenire şi combatere a oricăror forme de tratament abuziv, neglijent, degradant asupra beneficiarilor serviciilor sociale şi, după caz, a instituţiilor/structurilor cu atribuţii privind prevenirea torturii, precum şi organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la art. 1¹ alin. (1) lit. c) informaţiile solicitate, acordându-le sprijin în realizarea vizitelor de monitorizare în condiţiile legii, precum şi a anchetelor proprii, în condiţiile Legii nr. 35/1997, republicată, şi de a le permite accesul nemijlocit la sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, în oricare alt spaţiu în care există suspiciunea rezonabilă că pot fi adăpostiţi beneficiari.

(2) În activitatea de monitorizare a respectării standardelor minime de calitate, furnizorii de servicii sociale au în vedere modul de îndeplinire a tuturor indicatorilor de monitorizare aferenţi standardului minim de calitate, ţinând cont de următoarele criterii: eficienţă, satisfacţia beneficiarului, impactul social şi riscul de discriminare, prevenirea abuzului şi relelor tratamente, asigurarea transparenţei şi raportării publice.

(3) Furnizorii de servicii sociale pot realiza şi o evaluare externă, prin contractarea unor servicii specializate, în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor sociale oferite.

(4) Pot avea calitatea de terţi prevăzuţi la alin. (1) lit. i) organizaţiile neguvernamentale prevăzute la art. 1¹ alin. (1).

Art. 26². - (1) Persoanele beneficiare de servicii sociale sunt înregistrate în sistemul Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale, parte din sistemul integrat informatic de asistenţă socială, prevăzut de Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale este interoperabil cu Registrul electronic unic al serviciilor sociale, cu alte registre în cadrul sistemului integrat informatic de asistenţă socială şi, după caz, cu alte registre naţionale.

(3) Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale este prevăzut cu cel puţin următoarele componente:

a) mecanism de verificare/înregistrare a datei, perioadei, scopului şi numele şi funcţia persoanei care s-a autentificat în vederea consultării acestuia;

b) mecanism de monitorizare a istoricului măsurilor de asistenţă socială acordate persoanei beneficiare de servicii sociale, în conformitate cu informaţiile rezultate din managementul de caz asigurat de serviciul public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul/reşedinţa persoana beneficiară;

c) mecanism de colectare în mod anonim a gradului de satisfacţie a persoanelor beneficiare/reprezentanţilor legali cu privire la calitatea serviciilor sociale de care beneficiază/au beneficiat.

(4) Serviciile publice de asistenţă socială şi, după caz, furnizorii de servicii sociale au obligaţia înregistrării datelor privind beneficiarii cu care au încheiat contracte de servicii sociale în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale.

(5) Mecanismul de colectare în mod anonim, prevăzut la alin. (3) lit. c), are şi rolul de formulare a plângerilor sau a reclamaţiilor, în toate tipurile de format, care să fie accesibile diferitelor categorii de beneficiari sau aparţinători: online, telefonic, în scris, în limbaj uşor de citit şi uşor de înţeles.

Art. 26³. - (1) Inspecţia socială şi alte instituţii cu atribuţii în verificarea respectării calităţii serviciilor sociale publică pe paginile proprii de internet extrase din procesele-verbale de control sau, după caz, rapoartele de control, elaborate ca urmare a controalelor realizate la sediul serviciilor sociale, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, precum şi a celorlalte acte normative aplicabile protecţiei datelor.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi a prevederilor art. 8 alin. (4) - (7), ministrul muncii şi solidarităţii sociale sau, după caz, ministrul familiei, tineretului şi egalităţii de şanse poate emite instrucţiuni.

Art. 26⁴. - (1) În programele de formare profesională pentru cursurile de calificare/specializare/instruire pentru ocupaţiile din domeniul îngrijirii şi asistenţei sociale sunt incluse module de pregătire practică referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la riscul de abuz, neglijare, discriminare sau la tratamentul degradant sau inuman, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Furnizorii de servicii sociale asigură participarea personalului la cursuri de specializare/instruire pe tema drepturilor fundamentale ale omului, a riscului de abuz, neglijare, discriminare sau tratament degradant ori inuman, precum şi accesul la supervizare profesională.

(3) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate încheia protocoale de colaborare cu Avocatul Poporului, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România, Consiliul Naţional al Organizaţiilor de Pensionari şi Persoane Vârstnice, instituţiile de învăţământ superior care au în componenţă facultăţi de asistenţă socială şi organizaţiile neguvernamentale recunoscute cu activitate în domeniul protecţiei drepturilor omului, care organizează campanii de informare publică referitoare la îngrijirea de lungă durată şi elaborează un program de instruire privind protecţia împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante.

(4) Campaniile de informare prevăzute la alin. (3) cuprind activităţi pentru promovarea cu titlu gratuit a unor mesaje de interes public prin radio şi televiziune.

(5) Autorităţile administraţiei publice locale prevăd în planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzut de Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al cărui model-cadru este aprobat prin Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 1.086/2018, programe de instruire în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, prevenirea şi protecţia împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante, pentru personalul din serviciile sociale şi îngrijitorii informali.

SECŢIUNEA a 3-a
Suspendarea şi retragerea licenţierii/acreditării

Art. 27. - (1) Suspendarea licenţei de funcţionare a serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia pe o perioadă determinată de maximum 3 luni şi se dispune pentru neîndeplinirea măsurilor şi nerespectarea termenelorlimită stabilite pentru remedierea neregulilor constatate şi consemnate în procesul-verbal de control privind asigurarea calităţii serviciilor sociale.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 22 şi 23, suspendarea licenţei de funcţionare a serviciului social se dispune de către inspectorul social prin procesul-verbal de control şi se comunică de îndată furnizorului de servicii sociale, instituţiei care a emis licenţa de funcţionare, precum şi serviciului public de asistenţă socială care a avizat planul de urgenţă.

(3) Procesul-verbal de control prin care s-a dispus suspendarea licenţei de funcţionare a serviciului social conţine şi măsuri pentru asigurarea continuităţii serviciilor sociale acordate persoanelor beneficiare.

(4) În situaţia în care furnizorul de servicii sociale este prezent la încheierea procesului-verbal, copia procesului-verbal se înmânează acestuia, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Furnizorul de servicii sociale va semna de primire.

(5) În cazul în care furnizorul de servicii sociale nu este prezent sau, deşi este prezent, refuză să semneze procesulverbal de control, comunicarea se face de către agentul constatator prin afişare, de îndată, la sediul serviciului social.

(6) Contestarea măsurii de suspendare a licenţei de funcţionare, dispusă prin procesul-verbal de control, se face potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Retragerea licenţierii serviciului social reprezintă interzicerea funcţionării acestuia şi se dispune în una dintre următoarele situaţii:

a) dacă s-a retras certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale, odată cu retragerea acestuia;

b) dacă la expirarea termenului de suspendare nu au fost remediate neregulile constatate care au condus la măsura respectivă;

c) în situaţia prevăzută la art. 11 alin. (6³);

d) neacceptarea controlului sau refuzul colaborării cu organele de control în efectuarea acestuia;

e) dacă, din cauza gravităţii faptelor constatate, se apreciază că se încalcă drepturile fundamentale ale beneficiarilor, punându-se în pericol viaţa acestora;

f) la recomandarea expresă a altor instituţii cu atribuţii în verificarea respectării calităţii serviciilor sociale, dacă este cazul, după primirea informărilor din partea acestora cu privire la suspendarea/interzicerea anumitor activităţi desfăşurate de furnizorul de servicii sociale.

(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (7) lit. e) se aplică furnizorului de servicii sociale şi măsura interzicerii înfiinţării oricărei categorii de servicii sociale, identificată prin cod serviciu social, pe o perioadă de 3 ani.

(9) Prin excepţie de la prevederile art. 11 alin. (3) lit. a), în situaţia în care licenţa a fost retrasă în baza prevederilor alin. (7) lit. e), se poate elibera licenţa de funcţionare numai după expirarea perioadei de interdicţie de funcţionare şi numai pe baza raportului de evaluare în teren cu privire la constatarea îndeplinirii standardelor minime de calitate şi a conformităţii datelor prezentate în documentele justificative prevăzute la art. 12 alin. (2) cu realitatea din teren.

(10) Compartimentul de acreditare nu emite decizie de încetare a aplicabilităţii licenţei de funcţionare provizorii în situaţia în care notificarea furnizorului de servicii sociale cu privire la închiderea serviciului social este transmisă şi înregistrată la instituţia emitentă a licenţei de funcţionare ulterior întocmirii raportului de evaluare care propune retragerea licenţei de funcţionare provizorii.

(11) În situaţia în care furnizorul de servicii sociale transmite compartimentului de acreditare notificarea cu privire la închiderea serviciului social ulterior întocmirii raportului de evaluare care stabileşte măsuri în ceea ce priveşte îndeplinirea standardelor minime de calitate, o nouă licenţă de funcţionare se poate elibera numai pe baza raportului de evaluare în teren cu privire la constatarea îndeplinirii standardelor minime de calitate şi a conformităţii datelor prezentate în documentele justificative prevăzute la art. 12 alin. (2) cu realitatea din teren.

(12) Pentru evaluarea necesităţii suspendării sau retragerii licenţierii serviciului social, inspecţia socială este informată de către alte instituţii cu atribuţii în verificarea respectării calităţii serviciilor sociale ori de câte ori acestea dispun măsuri, conform legislaţiei specifice, de suspendare sau interzicere a anumitor activităţi desfăşurate de furnizorul de servicii sociale.

(13) Furnizorul de servicii sociale are obligaţia ca, în situaţiile prevăzute la alin. (12), să prezinte inspecţiei sociale măsurile aplicate pentru asigurarea continuităţii serviciilor sociale acordate persoanelor beneficiare, cu respectarea cerinţelor care au stat la baza licenţierii serviciului respectiv.

Art. 27¹. - (1) În situaţia suspendării/retragerii licenţei de funcţionare a serviciului social, precum şi în situaţia încetării funcţionării serviciului social, prin decizia furnizorului de servicii sociale, acesta are obligaţia implementării planului de urgenţă pentru transferul beneficiarilor la alte servicii sociale similare sau în familie.

(2) Monitorizarea transferului beneficiarilor la alte servicii sociale, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se realizează de inspectorii sociali.

Art. 27². - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 22 lit. b) şi c), în situaţiile prevăzute la art. 27 alin. (7) lit. d) şi e), directorul agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială poate decide retragerea licenţei de funcţionare în regim de urgenţă, pe baza procesului-verbal de control întocmit de inspectorii sociali.

(2) Decizia de retragere în regim de urgenţă a licenţei de funcţionare se comunică imediat furnizorului de servicii sociale în vederea implementării planului de urgenţă, în cazul centrelor rezidenţiale, precum şi instituţiei emitente a licenţei de funcţionare, în vederea emiterii deciziei definitive de retragere a licenţei de funcţionare.

(3) Prin excepţie de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, depunerea contestaţiei nu suspendă executarea măsurii de retragere a licenţei de funcţionare în regim de urgenţă.

Art. 28. - În cazul furnizorului se dispune retragerea acreditării, după cum urmează:

a) în situaţia în care furnizorul nu mai îndeplineşte criteriile care au stat la baza acordării certificatului de acreditare;

b) în situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (8) şi (10).

Art. 29. - (1) Deciziile privind retragerea acreditării, suspendarea sau retragerea licenţierii se pot contesta potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Soluţionarea oricărei noi cereri de acreditare, precum şi soluţionarea cererilor de licenţiere a serviciilor sociale, depuse de furnizorul contestatar, se suspendă până la soluţionarea definitivă de către instanţa de judecată a contestaţiei la decizia de suspendare sau de retragere a acreditării, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În situaţia în care obiectul contestaţiei îl reprezintă exclusiv decizia de suspendare sau de retragere a licenţierii unui anumit serviciu social, soluţionarea oricărei cereri de obţinere a unei noi licenţe de funcţionare pentru serviciul social respectiv se suspendă până la soluţionarea definitivă a contestaţiei de către instanţa de judecată.

CAPITOLUL V
Răspunderea juridică

Art. 30. - Acordarea serviciilor sociale, precum şi funcţionarea acestora în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege atrag răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 31. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi a prevederilor art. 26¹ alin. (1) lit. e), cu amendă între 50.000 lei şi 80.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 26¹ alin. (1) lit. f), referitoare la capacitatea serviciului social, cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei pentru fiecare beneficiar cu care s-a depăşit capacitatea prevăzută în licenţa de funcţionare;

c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (6³), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

d) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (11), art. 14 alin. (5) şi (7) şi art. 26¹ alin. (1) lit. a), cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei;

e) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (8) şi art. 11 alin. (4), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

f) nerespectarea de către serviciile publice de asistenţă socială a obligaţiei de avizare a planurilor de urgenţă prevăzute de art. 12 alin. (3), elaborate cu respectarea modelului stabilit prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

g) nerespectarea prevederilor art. 26¹ alin. (1) lit. n), cu amendă în cuantum de 100.000 lei pentru fiecare contract, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi a măsurilor prevăzute în procesul-verbal de control, după aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. a), constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) după emiterea deciziei de retragere a licenţei de funcţionare în condiţiile prevederilor art. 27 alin. (7) lit. e) constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), inspectorii sociali au obligaţia sesizării şi transmiterii organelor competente de probe şi informaţii rezultate în urma controalelor efectuate, în scopul declanşării anchetei penale.

(5) Restricţionarea accesului inspectorilor sociali în sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, în oricare alt spaţiu în care există suspiciunea rezonabilă că ar putea fi adăpostiţi beneficiari este interzisă. Dacă, în perioada în care furnizorul de servicii sociale nu a permis accesul nemijlocit al inspectorilor sociali sau al altor organe de control la sediul serviciului social, conform obligaţiei prevăzute la art. 26¹ alin. (1) lit. p), şi, în acel sediu/spaţiu, s-a comis o infracţiune contra persoanei, dintre cele prevăzute în cuprinsul titlului I al părţii speciale din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, această situaţie constituie circumstanţă agravantă. În această situaţie, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Art. 32. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 31 se realizează de către inspectorii sociali şi de către celelalte organe de control ale Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în cadrul controalelor de fond sau tematice proprii dispuse de ministrul muncii şi justiţiei sociale.

(2) Sumele obţinute din aplicarea amenzilor se constituie venit la bugetul de stat.

(3) Limitele amenzilor contravenţionale se pot actualiza cu rata inflaţiei prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Art. 33. - Dispoziţiile art. 31 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 34. - Furnizorii au obligaţia de a elabora şi de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării interne a respectării prevederilor prezentei legi privind asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale aflate în administrare.

Art. 35. - (1) Furnizorii acreditaţi conform Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, cu modificările ulterioare, au obligaţia de a depune cererile de acreditare în vederea eliberării certificatului de acreditare ca furnizor de servicii sociale şi a licenţei de funcţionare a serviciilor acordate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Pentru furnizorii care se încadrează în situaţia prevăzută la alin. (1), evaluarea în vederea acreditării furnizorului şi serviciilor sociale conform prevederilor prezentei legi se realizează până la data de 31 decembrie 2016.

(3) Până la data eliberării, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), a certificatului de acreditare şi a licenţei de funcţionare, perioada de valabilitate a certificatului de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, se prelungeşte de drept.

(4) În situaţia în care, în perioada prevăzută la alin. (3), s-a constatat, de către inspectorii sociali, nerespectarea de către furnizorul de servicii sociale a standardelor de calitate existente pentru serviciile sociale pentru care deţine certificatul de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, sau acordarea serviciilor sociale în condiţii care ar putea conduce la încălcarea drepturilor persoanelor beneficiare, valabilitatea acestuia încetează de drept, în baza propunerii de retragere a acreditării întocmite de inspectorii sociali.

Art. 36. - Dispoziţiile art. 31, cu excepţia lit. e), se aplică furnizorilor prevăzuţi la art. 35 numai în cazul în care faptele contravenţionale sunt constatate ulterior datei la care aceştia au fost acreditaţi în condiţiile prezentei legi.

Art. 37. - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice elaborează până la data de 1 noiembrie 2013:

a) normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

b) proiectul de act normativ de completare a Hotărârii Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu modificările ulterioare, cu atribuţiile referitoare la activităţile de standardizare şi acreditare prevăzute la art. 20.

Art. 38. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014, cu excepţia dispoziţiilor art. 37, care intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 39. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) art. 114-117 şi art. 148 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare;

b) art. 51 alin. (6) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;

c) art. 3 alin. (1) pct. 24⁶ şi 24¹¹ din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 23 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2004, cu modificările ulterioare;

e) Hotărârea Guvernului nr. 1.440/2004 privind condiţiile şi procedura de licenţiere şi de inspecţie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare;

f) art. 11 alin. (6) şi art. 47 alin. (1)-(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Bucureşti, 1 noiembrie 2012.

Nr. 197.