Parlamentul României - Lege nr. 211/2004 din 27 mai 2004

Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor

În vigoare de la 01 ianuarie 2005

Consolidarea din data de 04 martie 2025 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 04 iunie 2004 şi include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 113/2007; L 76/2012; L 252/2013; L 255/2013; L 97/2018; OUG 24/2019; L 272/2024;
Ultimul amendament în 08 noiembrie 2024.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementează măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie acordate victimelor infracţiunilor.

Art. 1¹. - (1) Orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecţie şi sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi membrii familiei acesteia.

(2) Măsurile de informare, sprijin şi protecţie, inclusiv evaluarea, acordate în condiţiile prezentei legi nu sunt condiţionate de introducerea unei plângeri în faţa organelor de urmărire penală.

Art. 2. - Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare direcţii generale, asigură specializarea personalului propriu care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor.

Art. 3. - Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizează campanii publice de informare în acest domeniu.

Art. 3¹. - (1) În vederea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor, în structura organizatorică a fiecărei direcţii generale se înfiinţează un compartiment pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, structură în cadrul căreia vor funcţiona cel puţin trei specialişti, respectiv: asistent social, psiholog, consilier juridic.

(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) se înfiinţează prin reorganizare, în limita numărului de posturi aprobat în prezent şi cu condiţia încadrării în plafonul cheltuielilor, inclusiv cele de personal, aprobate prin bugetul pentru anul 2019.

(3) În cazul copiilor victime ale violenţei, evaluarea şi acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se face de către compartimentele specializate de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic, migraţie şi repatrieri din cadrul direcţiei generale, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.

(4) În cazul victimelor violenţei în familie, serviciile de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se acordă de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) În cazul victimelor traficului de persoane, identificarea, referirea, asistenţa şi protecţia sunt asigurate şi de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, şi Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.

(6) În cadrul serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor se poate înfiinţa Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui astfel de serviciu pe raza lor administrativ-teritorială.

(7) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate victimei unei infracţiuni pot fi acordate şi de furnizori privaţi de servicii sociale.

(8) Prevederile art. 2 se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la alin. (3) - (6).

(9) Serviciile prevăzute la alin. (1) şi (3) - (7) îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.

Art. 3². - Procesul de informare, sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor cuprinde următoarele etape:

a) identificarea: constatarea calităţii de victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;

b) referirea - îndrumarea victimei către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹;

c) informarea iniţială - aducerea la cunoştinţa victimei a informaţiilor generale privind drepturile pe care le are şi serviciile de care poate beneficia;

d) evaluarea situaţiei victimei de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹ pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia;

e) acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie;

f) monitorizarea şi evaluarea serviciilor de sprijin şi protecţie.

Art. 3³. - Informarea, sprijinirea şi protecţia victimelor infracţiunilor se realizează cu respectarea următoarelor principii generale:

a) respectarea nevoilor victimei - activitatea de informare, sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor este subordonată scopului atenuării efectelor negative ale infracţiunii şi reparării prejudiciilor de orice tip, inclusiv de ordin psihic, suferite de către victimă ca urmare a comiterii infracţiunii;

b) evitarea victimizării secundare şi respectarea demnităţii umane - activitatea de informare, sprijin şi protecţie se va realiza cu respectarea demnităţii victimelor şi evitarea victimizării secundare;

c) respectarea siguranţei victimei - activitatea de informare, sprijin şi protecţie se desfăşoară în aşa fel încât aceasta să nu afecteze siguranţa victimei şi să nu o expună la comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală;

d) parteneriatul - autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi cultele recunoscute de lege cooperează pentru asigurarea accesului victimelor infracţiunilor la serviciile de sprijin şi protecţie necesare;

e) nediscriminarea - recunoaşterea statutului de victimă şi asigurarea accesului la serviciile de sprijin şi protecţie se realizează fără discriminare pe baza criteriilor precum: rasa, naţionalitatea, cetăţenia, originea etnică sau socială, limba, religia sau credinţa, opiniile politice sau de oricare altă natură, bunurile de care dispune, dizabilitatea, vârsta, sexul, orientarea sexuală, statutul acestora din punctul de vedere al reşedinţei sau sănătatea;

f) complementaritatea şi abordarea integrată - pentru asigurarea unui răspuns rapid şi eficient la nevoile speciale ale victimelor infracţiunilor, măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie a victimelor infracţiunilor trebuie corelate şi abordate integrat cu alte măsuri şi servicii din domenii conexe: economic, de ocupare, educaţional, sănătate;

g) participarea în procesul de luare a deciziei - victimele sunt consultate cu privire la toate deciziile/măsurile care le vizează, în toate etapele procedurilor de referire/furnizare a serviciilor de sprijin şi protecţie, conform prezentei legi;

h) interesul superior al copilului - în cazul în care victima este un copil, se asigură luarea în considerare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual, aşa cum este acesta definit în Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

i) confidenţialitatea - activitatea de informare, sprijin şi protecţie a victimelor se realizează cu păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;

j) siguranţa victimei - procedura de referire, precum şi furnizarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie sunt realizate astfel încât să se asigure securitatea personală a victimei şi a membrilor familiei în situaţiile în care se impune;

k) celeritatea - victimele infracţiunilor au dreptul la asigurarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie conform prezentei legi în mod prompt, astfel încât efectele negative ale comiterii infracţiunii să nu se agraveze.

Art. 3⁴. - În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) victimă a infracţiunilor - persoana fizică ce a suferit un prejudiciu, de orice natură, inclusiv o vătămare a integrităţii sale fizice, mintale sau emoţionale sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracţiune, precum şi membrii familiei unei persoane decedate ca urmare a unei infracţiuni şi care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective;

b) membru de familie - soţul/soţia, persoana care convieţuieşte cu victima, şi care se gospodăreşte împreună cu aceasta de o manieră stabilă şi continuă, rudele în linie directă, până la gradul II inclusiv, fraţii şi surorile, precum şi persoanele aflate în întreţinerea victimei;

c) identificarea victimelor infracţiunilor - procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;

d) referirea victimelor infracţiunilor - procesul de direcţionare a victimelor către serviciile de sprijin şi protecţie, în conformitate cu nevoile lor specifice;

e) victimizare secundară - trauma suferită de victimă, care nu apare ca un rezultat direct al faptei penale, ci prin reacţia faţă de victimă a instituţiilor şi a persoanelor cu care aceasta intră în contact.

Art. 3⁵. - În cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, în exercitarea atribuţiilor proprii, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura sprijinul victimelor infracţiunilor, la solicitarea autorităţii care coordonează răspunsul la situaţii de urgenţă.

Art. 3⁶. - Autorităţile şi instituţiile publice colaborează prin realizarea de schimburi de date cu caracter personal, în scopul identificării victimelor infracţiunilor, în cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

CAPITOLUL I¹
Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor

Art. 3⁷. - (1) Organele judiciare, precum şi orice alte instituţii ale statului care, în exercitarea atribuţiilor, intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentelor şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se face atât verbal, cât şi prin înmânarea sub semnătură a unui formular care cuprinde cel puţin adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor din raza teritorială a instituţiei care face informarea şi enumerarea atribuţiilor acestuia.

Art. 3⁸. - În scopul acordării măsurilor de sprijin şi protecţie adecvate, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹, realizează evaluarea fiecărei persoane care a fost identificată ca victimă a unei infracţiuni.

Art. 3⁹. - (1) Evaluarea victimelor reprezintă procesul de identificare a nevoilor de asistenţă şi protecţie, precum şi a serviciilor de sprijin şi protecţie adecvate.

(2) Evaluarea se face pe baza următoarelor criterii:

a) tipul infracţiunii şi circumstanţele comiterii acesteia în măsura în care acestea sunt disponibile sau pot fi oferite de către organele abilitate;

b) impactul fizic şi psihic pe care comiterea infracţiunii l-a avut asupra victimei;

c) caracteristicile personale ale victimei;

d) datele privind autorul infracţiunii, în măsura în care acestea sunt disponibile;

e) tipul de relaţie sau starea de dependenţă faţă de autorul infracţiunii;

f) eventualele dificultăţi de comunicare ale victimei;

g) istoricul infracţional şi, după caz, informaţii privind apartenenţa victimei la grupări infracţionale;

h) orice alte aspecte relevante.

(3) Evaluarea victimelor se realizează de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹, în vederea asigurării accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistenţă socială, consiliere juridică, în funcţie de nevoile individuale ale victimei.

(4) Atunci când este necesar, pentru realizarea evaluării se poate colabora cu furnizori de servicii medicale, în sistem de stat sau privat, în condiţiile legii, cu acordul victimei.

(5) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se poate realiza şi de către furnizorii privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii.

(6) Victima poate fi însoţită pe durata evaluării de către o persoană pe care o consideră de încredere, dacă solicită acest lucru, cu excepţia cazului când acest lucru contravine intereselor sale.

(7) În vederea evitării victimizării secundare, se asigură evaluarea victimei în cel mai scurt timp de la momentul identificării, astfel încât numărul de declaraţii, evaluări medicale/psihologice/sociale să fie reduse la minimum.

(8) Direcţiile generale au obligaţia creării unui Registru special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie, în care se vor consemna date privind victimele ce au beneficiat de măsurile de sprijin şi protecţie furnizate de Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹.

(9) Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie cuprinde, cel puţin, date privind: identitatea victimei, cel mai recent domiciliu, CNP-ul, date de contact ale acesteia, data naşterii, cetăţenia, genul, tipul infracţiunii, serviciile către care a fost referită, data referirii şi modalitatea de referire, necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie specială.

(10) Stocarea datelor cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie se face pentru o perioadă de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate se şterg.

(11) Direcţiile generale transmit semestrial Ministerului Justiţiei datele statistice cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie. Datele statistice privind victimele traficului de persoane se transmit şi Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.

(12) Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane pune la dispoziţia Ministerului Justiţiei semestrial date statistice privind măsurile de asistenţă şi protecţie acordate victimelor traficului de persoane la nivel naţional.

Art. 3¹⁰. - (1) Rezultatele evaluării se consemnează într-un referat de evaluare, care va conţine:

a) datele de identificare a victimei;

b) tipul vătămării suferite de victimă prin comiterea faptei;

c) starea fizică şi psihică a acesteia;

d) nevoile de protecţie specifice ale victimei;

e) tipurile de servicii de sprijin şi protecţie de care victima poate beneficia şi durata acestora. Durata poate fi prelungită, atunci când este necesar;

f) decizia de referire a victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul.

(2) Stocarea datelor de identificare prevăzute la alin. (1) se face pentru o perioada de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate vor fi şterse.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazurile în care victima beneficiază de măsuri de sprijin şi protecţie conform prezentei legi, datele de identificare prevăzute la alin. (1) vor fi păstrate pe toată perioada acordării respectivelor măsuri şi 3 luni după încheierea acestora.

Art. 3¹¹. - (1) Instituţia care a efectuat referatul de evaluare are obligaţia de a-l pune la dispoziţia organelor judiciare, la cererea acestora, în copie, în condiţiile legii, atunci când victima participă la procesul penal în calitate de martor, persoană vătămată sau parte civilă.

(2) Organele judiciare pot solicita efectuarea unui nou referat de evaluare atunci când cel întocmit iniţial nu mai este relevant pentru starea actuală a victimei sau a fost distrus datorită împlinirii termenului pentru stocarea datelor de identificare, conform art. 3¹⁰ alin. (2) şi (3).

Art. 3¹². - Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.

CAPITOLUL II
Informarea victimelor infracţiunilor

Art. 4. - (1) Organele judiciare au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:

a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi şi din partea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică şi cazare alternativă;

b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;

c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate şi ale părţii civile;

f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 113 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificările ulterioare;

g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat;

h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia, conform Codului de procedură penală;

i) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;

j) autoritatea judiciară la care se vor putea adresa pe viitor pentru obţinerea de informaţii privind stadiul cauzei, precum şi datele de contact ale acesteia, dacă victima înţelege să depună o plângere.

k) în cazul în care victima îşi are reşedinţa sau locuinţa permanentă pe teritoriul unui alt stat membru UE, informaţii privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensaţiei financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum şi faptul că există posibilitatea, conform legislaţiei privind cooperarea judiciară internaţională, ca aceasta să fie audiată de autorităţile judiciare române fără a fi prezentă pe teritoriul României.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei, într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia, atât de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, cât şi înainte de fiecare audiere a victimei de către organele judiciare.

(3) Victimei i se aduc la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) într-o limbă pe care o înţelege. Victimei i se înmânează sub semnătură un formular care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1). În cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal cu privire la aceasta.

(4) Dacă victima este cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, i se pot aduce la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) în limba sa maternă.

(5) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) - (3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte organul judiciar.

(6) Cu ocazia primului contact cu autorităţile, victima poate fi însoţită de către o persoană aleasă de ea în vederea facilitării comunicării cu acestea.

(7) La depunerea plângerii conform art. 289 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, victima va primi o confirmare scrisă a acesteia. Confirmarea va cuprinde numărul de înregistrare al plângerii, precum şi date cu privire la fapta pentru care plângerea a fost depusă.

(8) Dacă victima nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, aceasta poate cere să primească, ulterior, şi traducerea confirmării scrise prevăzute la alin. (7).

Art. 4¹. - (1) Dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3¹ îi vor comunica acesteia, la primul contact, drepturile prevăzute la art. 4.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia.

Art. 5. - (1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigură funcţionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1).

(2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit, prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naţional.

(3) Personalul care asigură comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei telefonice prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unităţile de poliţie dacă din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor.

Art. 6. - (1) Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi unităţile de poliţie pot publica pe pagina de Internet informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1).

CAPITOLUL III
Servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor

Art. 7. - (1) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate victimei infracţiunii ori membrilor familiei acesteia se asigură de către direcţiile generale, gratuit, la solicitarea victimei ori membrilor familiei acesteia, putând fi furnizate şi de serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul oraşelor, municipiilor, comunelor, precum şi de furnizorii de servicii sociale privaţi, în condiţiile prevăzute la art. 3¹.

(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii de sprijin şi protecţie se adresează direcţiei generale, dar poate fi adresată şi direct unui furnizor privat ori public de servicii sociale, situaţie în care furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, direcţia generală pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului respectiv.

(3) Victimele pot fi referite, în funcţie de nevoile identificate, şi către servicii sociale, educaţionale, medicale sau către alte servicii de interes general, existente în proximitate, acordate în condiţiile legii.

(4) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate atât victimelor infracţiunilor, cât şi membrilor familiei acestora pot fi:

a) informare privind drepturile victimei;

b) consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare;

c) consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii;

d) servicii de inserţie/reinserţie socială;

e) sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale;

f) informaţii şi consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces. Aceste servicii de informaţii şi consiliere nu includ asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni prevăzută la art. 14-20 ori asistenţa juridică a persoanei vătămate prevăzută în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;

g) îndrumarea victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul: servicii sociale, serviciile medicale, servicii de ocupare, de educaţie sau alte servicii de interes general acordate în condiţiile legii.

Art. 8. «abrogat»

Art. 9. - (1) Serviciile de sprijin şi protecţie pot fi acordate în:

a) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică, consiliere privind aspectele financiare, serviciile de inserţie/reinserţie socială etc.;

b) centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care oferă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare.

(2) Procesul de acordare a serviciilor de sprijin şi protecţie parcurge etapele prevăzute de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Serviciile se acordă în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţie şi sunt gratuite.

(4) Serviciile se acordă în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, în regim de birocraţie redusă, accesate doar în condiţiile păstrării anonimatului, fără a încheia contract cu beneficiarii.

(5) Serviciile menţionate la alin. (1) se supun prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 10. - Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.

Art. 11. «abrogat»

Art. 12. - Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autorităţile publice, servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.

Art. 13. - Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiază şi de măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV
Asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni

Art. 14. - (1) Asistenţa juridică gratuită se acordă următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, o infracţiune de violenţă în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 205 din Codul penal, o infracţiune de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori şi de supunere la muncă forţată sau obligatorie prevăzute la art. 209-212 din Codul penal, o infracţiune de viol, viol săvârşit asupra unui minor, agresiune sexuală, agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor, determinare sau înlesnire a întreţinerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori, corupere sexuală a minorilor, racolare a minorilor în scopuri sexuale şi de hărţuire sexuală prevăzute la art. 218-223 din Codul penal, o infracţiune de tortură prevăzută la art. 282 din Codul penal, o infracţiune de pornografie infantilă prevăzută la art. 374 din Codul penal;

b) membrii de familie ai persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România.

Art. 15. - Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracţiuni decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

Art. 16. «abrogat»

Art. 17. - (1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;

c) «abrogat»

d) calitatea de membru de familie al persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b);

e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;

f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales sau menţiunea că victima nu şi-a ales un apărător.

(3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.

(4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat.

(6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se comunică victimei.

(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcţionează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluţionează în complet format din doi judecători.

Art. 18. - (1) Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului şi în faza de executare silită a hotărârii privind despăgubirile civile acordate acesteia, în limita unei sume echivalente cu 5 salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

(2) În cazul în care complexitatea cauzei a crescut ca urmare a unor împrejurări care nu erau previzibile la momentul formulării primei cereri de asistenţă juridică gratuită ori de la data acordării asistenţei juridice gratuite s-a scurs mai mult de un an, iar procesul penal nu s-a încheiat, victima poate formula o nouă cerere pentru acordarea asistenţei juridice gratuite, fără ca prin cumularea sumelor obţinute să se poată depăşi dublul limitei prevăzute la alin. (1).

(3) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

(4) Modelul cererilor pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi a sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 19. - Dispoziţiile art. 14-18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii.

Art. 20. - (1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3).

(3) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL V
Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni

Art. 21. - (1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, o infracţiune de violenţă în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 205 din Codul penal, o infracţiune de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori şi supunere la muncă forţată sau obligatorie prevăzute la art. 209-212 din Codul penal, o infracţiune de viol, viol săvârşit asupra unui minor, agresiune sexuală, agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor, determinare sau înlesnire a întreţinerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori şi corupere sexuală a minorilor, racolare a minorilor în scopuri sexuale şi hărţuire sexuală prevăzute la art. 218-223 din Codul penal, o infracţiune de tortură prevăzută la art. 282 din Codul penal, o infracţiune de pornografie infantilă prevăzută la art. 374 din Codul penal;

b) membrul de familie al persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la lit. a).

(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este:

a) cetăţean român;

b) cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România;

c) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau

d) cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii.

(3) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Art. 22. - (1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă:

a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;

b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;

c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);

d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.

(2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1).

Art. 23. - «abrogat»

Art. 24. - (1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaţia financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) victima a formulat cererea de compensaţie financiară în termen de 3 ani, după caz:

1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa penală a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b) -d) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) şi h) din Codul de procedură penală;

2. de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), c), d), f) şi h) din Codul de procedură penală;

3. de la data la care renunţarea la urmărirea penală a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară.

b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;

c) «abrogat»

d) victima nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

(2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiară, termenul de 3 ani prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală, termenul de 3 ani prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. b).

Art. 25. - În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensaţie financiară în termen de 3 ani de la data începerii urmăririi penale, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. d).

Art. 26. - Dacă victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep să curgă de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani.

Art. 27. - (1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii:

a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):

1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă pentru restabilirea stării de sănătate fizică sau psihică, afectată ca urmare a faptei penale săvârşite asupra sa, inclusiv costul investigaţiilor, analizelor şi consultaţiilor medicale;

2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii;

3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii;

4. daunele morale;

b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):

1. cheltuielile de înmormântare;

2. întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii;

3. cheltuielile prevăzute la lit. a) pct. 1 suportate de persoana decedată sau de către membrii de familie ai acesteia, înainte de decesul persoanei, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1);

4. daunele morale.

(2) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei.

Art. 28. - (1) Cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.

(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin 2 judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

(3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului.

Art. 29. - (1) Cererea de compensaţie financiară trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi împrejurările săvârşirii infracţiunii care a cauzat prejudiciul;

c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârşirea infracţiunii, care se încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1);

d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată şi data sesizării acestora;

e) dacă este cazul, numărul şi data hotărârii judecătoreşti sau a actului organului de urmărire penală, prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a);

f) calitatea de membru de familie al persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b);

g) antecedentele penale;

h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii;

i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate.

(2) La cererea de compensaţie financiară se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.

Art. 30. - (1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor un avans din compensaţia financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.

(2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaţie financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor de urmărire penală şi cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensaţie. Dispoziţiile art. 29 se aplică în mod corespunzător în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în care se menţionează şi stadiul procedurii judiciare.

(3) Avansul din compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România.

(4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(5) În cazul respingerii acţiunii civile, victima este obligată la restituirea avansului din compensaţia financiară.

(6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24, 25 sau 26.

(7) Dacă făptuitorul nu a fost trimis în judecată într-un termen de 2 ani de la data înregistrării cauzei ori, după trimiterea în judecată, cauza nu a fost soluţionată în termen de un an, victima poate solicita un nou avans din compensaţia financiară. Suma totală acordată nu poate depăşi echivalentul a 20 de salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat ultima cerere de avans din compensaţia financiară.

Art. 31. - (1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(2) Participarea procurorului este obligatorie.

(3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluţionarea cererii.

(4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii:

a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta;

b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.

(5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.

(6) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 32. - Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor are obligaţia de a informa organul de urmărire penală sau instanţa învestită cu judecarea infracţiunii ori, după caz, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii civile, cu privire la cererea de compensaţie financiară ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensaţia financiară.

Art. 33. - (1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

(2) Plata compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensaţia financiară sau un avans din aceasta.

(3) Statul, prin Ministerul Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite victimei.

(4) În cauzele în care victimei infracţiunii i s-a acordat avans din compensaţia financiară sau asistenţă juridică gratuită, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie. Dacă s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită în procedura de executare sau cererea privind acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii ori cererea de compensaţii financiare, statul, prin Ministerul Justiţiei, ia măsuri imediate pentru recuperarea acestor sume de la autorul faptei.

(5) Modelul cererilor pentru acordarea compensaţiei financiare şi a avansului din aceasta victimelor infracţiunilor se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 34. - (1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.

(2) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate şi de către organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în cerere se menţionează şi stadiul procedurii judiciare.

(3) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL V¹
Solicitarea compensaţiei financiare în situaţii transfrontaliere

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 34¹. - Prezentul capitol reglementează modul de obţinere a compensaţiei financiare în situaţia săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care victima locuieşte în mod legal.

Art. 34². - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) stat solicitant - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu locuieşte în mod legal victima care solicită o compensaţie financiară;

b) stat solicitat - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea;

c) autoritate responsabilă cu asistenţa - autoritatea din statul solicitant care are atribuţii privind înregistrarea şi transmiterea cererilor de compensaţie financiară, informarea şi consilierea solicitanţilor, precum şi cooperarea cu autorităţile competente din statul solicitat;

d) autoritate de decizie - autoritatea din statul solicitat care soluţionează cererile de compensaţie financiară;

e) solicitant - persoana care formulează o cerere de compensaţie financiară.

SECŢIUNEA a 2-a
Autoritatea română responsabilă cu asistenţa

Art. 34³. - (1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România, victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, poate solicita, cu sprijinul autorităţii de asistenţă din România, o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat.

(2) În aplicarea art. 3 alin. (1) din Directiva Consiliului 2004/80/CE privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august 2004, Ministerul Justiţiei este desemnat autoritate responsabilă cu asistenţa persoanelor prevăzute la alin. (1) care doresc obţinerea unei compensaţii financiare.

Art. 34⁴. - (1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România, victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, poate depune la Ministerul Justiţiei o cerere pentru obţinerea compensaţiei financiare din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, însoţită de documentele justificative necesare.

(2) În maximum 5 zile lucrătoare de la primire Ministerul Justiţiei transmite cererile şi documentele justificative depuse către autoritatea de decizie a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, desemnată conform Directivei Consiliului 2004/80/CE.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) pot fi trimise Ministerului Justiţiei şi prin scrisoare cu confirmare de primire.

(4) Dispoziţiile prezentei legi nu afectează dreptul persoanei de a depune o cerere de compensaţie financiară direct la autoritatea de decizie a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, conform legislaţiei acelui stat.

(5) Ministerul Justiţiei va transmite cererea de obţinere a compensaţiei financiare potrivit prevederilor alin. (2), în forma prevăzută de Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE din data de 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 34⁵. - Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului informaţiile necesare privind posibilităţile de a cere o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, formularele de cerere necesare, precum şi informaţii şi indicaţii despre modul de completare a formularului de cerere şi despre documentele justificative necesare.

Art. 34⁶. - (1) Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului date şi informaţii generale pentru a-l ajuta să răspundă la orice cerere de informaţii suplimentare formulată de către autoritatea de decizie din statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

(2) La cererea solicitantului, Ministerul Justiţiei transmite direct autorităţii de decizie prevăzute la alin. (1) informaţiile şi documentele prevăzute la alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării scrise în acest sens.

Art. 34⁷. - (1) Informaţiile prevăzute la art. 34⁵ şi 34⁶ pot fi solicitate:

a) prin audienţă la sediul Ministerului Justiţiei sau prin telefon;

b) prin poştă, cu confirmare de primire, fax sau e-mail.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) regulile de desfăşurare a audienţei se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Informaţiile solicitate potrivit alin. (1) lit. b) se transmit în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la Ministerul Justiţiei.

(4) În cazul în care este necesară obţinerea de informaţii suplimentare de la alte instituţii, acestea vor fi solicitate înăuntrul termenului de 20 de zile, iar Ministerul Justiţiei va informa solicitantul în maximum 20 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor solicitate.

Art. 34⁸. - (1) Ministerul Justiţiei va publica pe pagina oficială de internet formularele de cerere şi alte informaţii relevante pentru obţinerea compensaţiilor financiare pentru victimele infracţiunilor în situaţii transfrontaliere.

(2) Modelul formularelor de cerere prevăzute la alin. (1) va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 34⁹. - (1) Ministerul Justiţiei acordă sprijinul necesar în cazul în care autoritatea de decizie din statul care acordă despăgubirea solicită audierea directă prin videoconferinţă sau prin telefon a victimei, martorului, expertului sau oricărei alte persoane aflate pe teritoriul României care poate oferi informaţii relevante.

(2) Audierea se efectuează direct de către autoritatea de decizie, potrivit legii sale interne.

(3) Cererea de audiere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine principiilor sale fundamentale de drept, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) audierea persoanelor prevăzute la alin. (1) nu poate avea loc în lipsa consimţământului expres al acestora;

b) audierea are loc în prezenţa reprezentantului Ministerului Justiţiei, care verifică identitatea persoanei audiate şi existenţa consimţământului. În cazul în care constată că sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanei, reprezentantul Ministerului Justiţiei ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor drepturi sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a opri audierea;

c) persoana audiată va fi asistată de interpret pentru asigurarea comunicării atât cu autoritatea de asistenţă, cât şi cu autoritatea de decizie;

d) persoana audiată are dreptul de a fi asistată de apărător.

(4) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru audiere.

(5) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (4) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele:

a) data şi ora audierii;

b) locul audierii;

c) instituţia care va efectua audierea;

d) motivul audierii;

e) posibilitatea de a fi asistat de apărător.

(6) Dispoziţiile legale privind asistenţa judiciară internaţională se aplică în mod corespunzător.

Art. 34¹⁰. - (1) Dacă autoritatea de decizie din statul pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea solicită acest lucru, Ministerul Justiţiei va realiza audierea persoanelor prevăzute la art. 34⁹ .

(2) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru audiere. Termenul de 10 zile se calculează de la data primirii înştiinţării.

(3) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. 34⁹ alin. (5).

(4) Persoana audiată va fi asistată, dacă este cazul, de interpret.

(5) Persoana audiată poate fi asistată de apărător, fapt ce i se va aduce la cunoştinţă prin înştiinţarea prevăzută la alin. (2).

(6) Un proces-verbal al audierii va fi transmis autorităţii de decizie în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii.

(7) Nicio măsură cu caracter coercitiv nu poate fi luată faţă de persoana audiată.

Art. 34¹¹. - (1) Ministerul Justiţiei în colaborare cu autorităţile române competente şi autoritatea de decizie a statului solicitant convin asupra măsurilor de protecţie a persoanei audiate.

(2) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia martorilor sau a persoanei vătămate se pot aplica în mod corespunzător.

Art. 34¹². - Ministerul Justiţiei suportă din bugetul aprobat cheltuielile ce decurg din îndeplinirea obligaţiilor care îi revin conform prezentei secţiuni.

Art. 34¹³. - În calitate de autoritate de asistenţă Ministerul Justiţiei nu se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii pentru obţinerea compensaţiei financiare.

SECŢIUNEA a 3-a
Autoritatea română de decizie

Art. 34¹⁴. - (1) În aplicarea Directivei Consiliului 2004/80/CE, autoritatea de decizie în privinţa cererilor de compensaţie financiară ale persoanelor prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. c) şi d) pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României este comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor constituită în cadrul Tribunalului Bucureşti.

(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Bucureşti este alcătuită din cel puţin 3 judecători desemnaţi în condiţiile prezentei legi.

(3) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Bucureşti primeşte cererile de compensaţie financiară prevăzute la alin. (1) direct de la solicitant sau prin intermediul autorităţii de asistenţă a statului pe al cărui teritoriu locuieşte solicitantul.

Art. 34¹⁵. - Dispoziţiile prezentei legi privind compensaţia financiară a victimelor infracţiunilor se aplică în mod corespunzător şi cazurilor prevăzute de prezenta secţiune.

Art. 34¹⁶. - (1) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Bucureşti va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa din statul solicitant, precum şi solicitantului o confirmare de primire a cererii în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia, numele persoanei de contact din cadrul comisiei, precum şi un termen aproximativ de soluţionare a acesteia atunci când acest lucru este posibil.

(2) Confirmarea prevăzută la alin. (1) se comunică solicitantului şi autorităţii de asistenţă din statul solicitant în forma stabilită prin Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.

(3) În cazul în care comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti primeşte cererea de acordare a compensaţiei financiare prin intermediul autorităţii de asistenţă din statul solicitant, va trimite şi acesteia o copie de pe citaţie.

Art. 34¹⁷. - (1) În vederea soluţionării cererii comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti poate audia victima, precum şi martorii sau experţii în cauză care se află pe teritoriul statului solicitant, direct prin videoconferinţă ori telefon sau prin intermediul autorităţii de asistenţă a statului solicitant.

(2) În acest scop comisia va adresa o cerere scrisă autorităţii de asistenţă din statul solicitant.

(3) Regulile privind asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod corespunzător.

Art. 34¹⁸. - (1) Audierea directă prin videoconferinţă sau telefon se face potrivit legii române.

(2) Pentru audierea prin videoconferinţă sau telefon regulile privind asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod corespunzător.

(3) Audierea nu poate da naştere la măsuri coercitive împotriva persoanei ascultate.

Art. 34¹⁹. - Audierea prin intermediul autorităţii de asistenţă se va face conform legii statului căruia aceasta îi aparţine.

Art. 34²⁰. - (1) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia martorilor sau a persoanei vătămate se vor aplica în mod corespunzător.

(2) Măsurile privind protecţia persoanei audiate se pot lua în colaborare cu autoritatea de asistenţă.

Art. 34²¹. - Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară se comunică solicitantului şi autorităţii de asistenţă din statul solicitant, în forma stabilită prin Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE din 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 34²². - (1) Compensaţia financiară se va plăti solicitantului în contul indicat de acesta în formularul de cerere.

(2) Solicitantului nu i se va imputa nicio cheltuială ocazionată de formularea, depunerea sau soluţionarea cererii de compensaţie financiară ori de plata efectivă a compensaţiei.

SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii comune

Art. 34²³. - (1) Ministerul Justiţiei este desemnat ca punct de contact central în ceea ce priveşte colaborarea cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.

(2) Atribuţiile Ministerului Justiţiei în aplicarea alin. (1) vor fi stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 34²⁴. - (1) Documentele care se transmit între autorităţi din state diferite conform prezentului capitol vor fi redactate astfel:

a) documentele adresate autorităţilor din România vor fi redactate în limba română sau engleză;

b) documentele adresate de către autorităţile române unei autorităţi din alt stat membru al Uniunii Europene vor fi redactate în limba oficială a acelui stat sau în orice altă limbă pe care acel stat s-a declarat dispus să o accepte.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele documente:

a) textul integral al hotărârii date de către autoritatea de decizie în soluţionarea cererii de compensaţie financiară;

b) procesele-verbale întocmite în aplicarea art. 34¹⁰ alin. (6) şi 34¹⁹ .

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) emise de către o autoritate română vor fi transmise în limba română sau în limba engleză ori franceză.

(4) În calitate de autoritate de asistenţă, Ministerul Justiţiei va asigura traducerea textului integral al hotărârii date de către o autoritate de decizie dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene în soluţionarea cererii de compensaţie financiară a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 34³ alin. (1), în cazul când această persoană solicită traducerea. Costurile traducerii vor fi suportate de Ministerul Justiţiei.

Art. 34²⁵. - Formularele de cerere de compensaţie financiară, precum şi orice alte documente transmise conform prezentului capitol nu fac obiectul vreunei alte formalităţi de certificare sau autentificare.

Art. 34²⁶. - (1) Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate responsabilă cu asistenţa, sau altă instituţie competentă va transmite Comisiei Europene:

a) lista autorităţilor de asistenţă, respectiv de decizie, desemnate în aplicarea Directivei Consiliului 2004/80/CE;

b) limbile în care autorităţile române sunt dispuse să accepte documentele transmise în situaţii transfrontaliere, conform prezentului capitol;

c) informaţii privind posibilităţile de a solicita şi de a obţine o compensaţie financiară pentru infracţiuni comise pe teritoriul României, conform prezentei legi;

d) formularele-tip de solicitare a compensaţiei financiare.

(2) Ministerul Justiţiei sau altă instituţie competentă va transmite Comisiei Europene orice modificare ulterioară a informaţiilor prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Art. 35. «abrogat»

Art. 35¹. - (1) Începând cu data de 1 iunie 2018, sediile nou-construite ale instanţelor de judecată vor fi dotate cu săli de aşteptare separate pentru victimele infracţiunilor.

(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2019, în sediile instanţelor de judecată, vor fi amenajate spaţii de aşteptare separate pentru victimele infracţiunilor.

Art. 35². - (1) Ministerul Justiţiei dă publicităţii până la data de 1 martie a fiecărui an, pentru anul anterior, durata medie a soluţionării în primă instanţă şi, respectiv, în căile de atac a cauzelor având ca obiect infracţiuni împotriva persoanei, pentru fiecare infracţiune în parte, în funcţie de modul de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriu sau acord de recunoaştere a vinovăţiei. Pentru cauzele în care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu se evidenţiază separat durata medie în cauzele care au fost soluţionate în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii şi, respectiv, durata medie de soluţionare a cauzelor în care nu a fost cerută sau încuviinţată această procedură, iar în cadrul fiecărei statistici se menţionează separat durata procedurii de cameră preliminară.

(2) Ministerul Public dă publicităţii, anual, pentru cauzele şi în termenul prevăzut la alin. (1), durata medie a urmăririi penale în dosarele în care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv în dosarele în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, separat pe tipuri de soluţii şi de infracţiuni, cu evidenţierea distinctă a situaţiei cauzelor în care s-au luat măsuri preventive.

Art. 35³. - (1) Numele victimelor infracţiunilor prevăzute la art. 14 alin. (1), precum şi ale reprezentanţilor legali ai acestora se anonimizează pe portalul instanţelor de judecată, atât în dosarele penale, cât şi în toate procesele civile izvorâte din infracţiune, inclusiv cele de executare silită sau în legătură cu executarea silită.

(2) Confidenţialitatea domiciliului sau reşedinţei victimelor infracţiunilor prevăzute la art. 14 alin. (1) şi a membrilor de familie ai acestora, pentru cauzele prevăzute la alin. (1), se asigură prin depunerea citaţiilor, înştiinţărilor şi comunicărilor, precum şi a dovezilor de îndeplinire a procedurilor într-o mapă a documentelor confidenţiale, neaccesibilă părţilor sau reprezentanţilor mass-media, iar despre îndeplinirea acestor proceduri grefierul de şedinţă sau grefierul desemnat în acest sens întocmeşte proces-verbal, pe baza căruia se stabileşte legalitatea procedurii de citare sau comunicare, după verificarea de către judecătorul competent.

(3) În toate actele de procedură întocmite, organele de urmărire penală, instanţele de judecată, precum şi organele de executare a hotărârii, inclusiv în executarea laturii civile a hotărârii şi în incidentele privind executarea, anonimizează datele privind domiciliul sau reşedinţa victimei infracţiunii şi orice alte date care ar putea conduce la identificarea locuinţei acesteia.

(4) Înscrisurile şi orice alte mijloace de probă care conţin datele neanonimizate privind domiciliul sau reşedinţa victimei infracţiunii şi orice alte date care ar putea conduce la identificarea locuinţei acesteia se păstrează de către organele de poliţie, parchete, instanţe şi executorii judecătoreşti în condiţii similare celor reglementate pentru documentele clasificate, nefiind accesibile părţilor sau reprezentanţilor mass-media, şi sunt obligatorii evidenţa persoanelor care au solicitat accesul la acestea, dovedirea interesului solicitanţilor al căror acces nu este interzis şi decizia persoanei competente să dispună cu privire la accesarea acestor informaţii. La dosarul cauzei sunt depuse copiile acestor mijloace de probă, în care sunt anonimizate datele privind domiciliul sau reşedinţa victimei infracţiunii şi orice alte date care ar putea conduce la identificarea locuinţei acesteia.

Art. 36. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Art. 37. - Prevederile prezentei legi se aplică cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).

Prezenta lege transpune în legislaţia naţională dispoziţiile Directivei Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august 2004, precum şi ale Deciziei Comisiei 2006/337/CE din 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L125 din 12 mai 2006.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 aprilie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.


	p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
	DAN MIRCEA POPESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.


	PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
	VALER DORNEANU

Bucureşti, 27 mai 2004.

Nr. 211.

ANEXA Nr. 1

Formular de transmitere a cererii de compensaţie financiară în situaţii transfrontaliere
(art. 6 alin. 2 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

1. Nr. de dosar:

2. Limba oficială a formularului şi a altor documente justificative (art. 6 alin. 3 din Directiva Consiliului 2004/80/CE):

3. Formularul se transmite de:


	Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate transmiţătoare):
	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Persoana de contact a departamentului responsabil:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:

4. Formularul este transmis către:


	Autoritatea de decizie (autoritate de primire):
	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Persoana de contact a departamentului responsabil:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:

5. Date despre solicitant (persoana care solicită compensaţie financiară):

Nume:

Prenume:

Sex:

Data naşterii:

Naţionalitate:

Adresă şi cod poştal:

Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de domiciliu):

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Date bancare (pentru transferuri, trebuie prevăzut codul BIC în locul codului bancar şi codul IBAN în locul numărului de cont):


	Codul BIC:	Codul IBAN:	Denumirea băncii:	Contact în străinătate

După caz, reprezentantul legal:

6. Date despre persoana vătămată, dacă este diferită de persoana solicitantului:

Nume:

Prenume:

Sex:

Data naşterii:

Naţionalitate:

Adresă şi cod poştal:

Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de domiciliu):

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)

7. Lista documentelor justificative ataşate:

ANEXA Nr. 2

Confirmare de primire
(art. 7 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

Se va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa şi solicitantului

Autoritatea de decizie:


	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Numărul de caz:
	Persoana de contact din departamentul responsabil:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:

Precizarea termenului de soluţionare a cererii de compensaţie financiară depuse de solicitant (atunci când este posibil):

Prin prezenta se confirmă primirea cererii de compensaţie din partea autorităţii responsabile cu asistenţa:


	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Numărul de caz:

Data primirii cererii:

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)

ANEXA Nr. 3

Formular de transmitere a deciziei referitoare la cererea de compensaţie financiară în situaţii transfrontaliere
(art. 10 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

1. Număr de caz:

2. Data hotărârii:

3. Limba în care este redactată decizia:

4. Decizia este transmisă de:


	Date despre autoritatea de decizie (autoritatea transmiţătoare):
	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Persoana de contact a departamentului responsabil:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:

5. Decizia este transmisă către:


	Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate de primire):
	Denumirea autorităţii:
	Statul membru:
	Persoana de contact a departamentului responsabil:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:

6. Şi către:


	Date despre solicitant:
	Nume şi prenume:
	Adresa:
	Nr. de telefon (inclusiv prefixul):
	Nr. de fax:
	Adresă de e-mail:
	Reprezentantul legal (dacă este cazul):

7. Informaţii cu privire la decizie:

a) Expunere sumară:

b) Informaţii privind căile de atac, autoritatea competentă şi termene:

c) Alte informaţii sau măsuri cerute de solicitant (a se completa după caz):

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)